Blogul cu de toate

Astăzi e a doua zi de când sunt în Sibiu. Stau în camera de hotel cu laptopul în braţe şi mă gândesc ce să scriu. Gândurile gonesc în mintea mea ca maşinile pe autostradă...dar trecem peste.

Stau şi mă uit pe geamul cât peretele şi văd jumătate de Sibiu. Oraşul m-a fascinat cu totul. Ieri m-am înarmat cu aparatul foto şi am plecat cu ai mei spre Piaţa Mare. De la hotel până pe strada aceea ajungem în maxim 2 minute. Nu mă aşteptam la o asemenea multitudine de subiecţi. De când am păşit înafara hotelului, am început să tot fac poze.
Aerul avea o tentă melancolică, dar în acelaşi timp era o aglomeraţie de nedescris, dar care nu deranja pe nimeni. Ne-am plimbat cam o oră şi jumătate. La un moment dat am ajuns într-un fel de romb, ca şi cel din centrul Braşovului, unde se adună chiar şi acum porumbei. Albumul meu intitulat SIBIUL (care va fi făcut imediat ce ajung acasă) începuse încă de ieri să îşi înmulţească filele de fotografii.
Totul mi se părea perfect. Parcă nici graffiti-urile nu schimbau ceva. Oraşul e foarte curat şi are ceva special, ceva magic, care parcă încearcă să te ţină departe de grijile şi de lucrurile pe care le faci în fiecare zi. Pot fi străduţele înguste care se înfundă şi care au un uşor miros de mucegai, sau Str. Piaţa Mare, pe care sunt înşirate nenumărate Cafenele, Restaurante, Pizzerii sau Gogoşerii, fiecare cu oferte care-mai-de-care.
Ei bine, nici eu nu ştiu. Tot ce ştiu este că Sibiul este un oraş care merită văzut.