Blogul cu de toate

Și ieri a fost chiar zi cu ghinion. Că na, altfel nu se putea. Să suferim așa fără doar-și-poate. Nu pot zice că am învățat ceva mai mult decât știam, dar asta e o altă poveste.

Povestea mea a fost ca-n zmeul, dar și asta e o altă poveste. Povești... Dacă-mi ziceai de ele la 5 ani chiar credeam că există un Făt-Frumos sau vreo persoană care să se-arunce după un bloc pentru tine...dar acum impresiile că totul era doar de fațadă mi s-au confirmat.

Cui îi mai pasă dacă nu-mi pasă? Adică, dacă citești asta e clar că mori de curiozitate să vezi ce mama-naibii am mai scris pe blog. Și dacă moare vreunu că am și posturi mai siropoase, să se-abțină din comentarii. Da. Scriu că pot și că vreau și că nu salivez după orfani ca justin bieber. Poate nu chiar de ultima fază, dar esențialu l-ai prins. NU-mi Pasă de ce crezi, vezi, simți sau orice altceva legat de persoana celor care mă critică pentru că nu sunt așa cum vor ei.

HAI PA.

P.S: nimic nu se termină decât atunci când vreau eu să se termine - poți aplica și tu asta, poate te mai luminează. ;)