Blogul cu de toate

Back from tabără. Daaa, văd, v-a fost foarte dor de mine, mai bine nu vedeam...serios? 76 notificări pe facepoc (Facebook) în...4 zile în care n-am intrat pe net? e ceva.

Impresii? Genial. Dacă n-am mai intrat eu atât pe net, e logic că am avut o preocupare mai interesantă - o să fac un post și cu lucrurile de care deja îmi e dor din tabăra asta. Deși n-am stat cu ”copiii”, JUR că a fost supercalumea.

Ca de obicei, la început nu mă prea avea nimeni la suflet...nu că până la sfârșit devenisem idolu' tuturor, da' măcar am legat acolo 2-3 conversații cu fiecare și am făcut lumea să râdă. În orice caz, știu că nu ați face și voi la fel, da' eu una aș da cam orice să fie așa mereu și întotdeauna...but who gives a damn on what am i saying?

Să vă zic cum a fost? Păi, m-am exprimat în 2 paragrafe destul de bine sper. Dacă vrei așa mult să știi cum a fost, vino și tu ... la anu'. În vacanța asta mi-am dezvoltat tic-ul în a zice ”spanac” (pe care apropo am All Rights Reserved în orice conjunctură ar fi) în cam toate locurile. Asta și că am învățat să mă las pe limba clăparului ca să carvez ( adică să fac carving în limbaju' meu). Dacă nici asta nu înțelegi, înseamnă că n-ai cultură din măslin.

Și na, ne-a făcut Dani căi bătătorite de schiuri prin căpățână să facem cum zice și cum face el. Oricum, nu asta e important, important e că am fost ATÂT de buni încât toți am primit medalii...și că am făcut-o pe Diana Cea Mică Cu Gura Mare să se simtă mai bine (să se însănătoșească). Cam da. Ce e nașpa pentru mine - deși, logic că dacă nu-ți pasă nici n-o să citești - e că se pare că îmi pasă ceva de ăia din tabără...spanac tot spanac rămâne.

Oricine ai fi, mersi că ai citit, și da, spre ghinionul și indiferența tuturor (care înseamnă că au citit până aici) o să vin în majoritatea taberelor. Hai pa.