Blogul cu de toate

La Mulți Ani Yume!<3 și deci nu, postul ăsta nu va fi în întregime despre ea. Deși multe persoane ar merita să le fac câte un post, asta ar însemna să am numai un blog în care să caracterizez lumea. DECI NU!

Azi...deși e o oră relativ matinală, ideea e că am Feisbucărit până acum. Și ce am văzut ? Eh, bibaduze. Ce-s alea? Pițipoance. Și ce fac ele? Suferă de ele. Mai citesc și eu comentariile altora - la care alții dau like în disperare- și un singur emoticon transformă un comentariu într-o conversație de 3 pagini. Excluzând asta, noua modă e să intrii „pă Feisbuc”, să nu intrii pe mess, să uploadezi poze, să-ți lași singur comentarii, să aștepți să îți mai lase unii-alții, să fii pe fază și BANG!, să începi să „socializezi”.

Oricum, m-am convins. Numa' suferințe au invadat rețeaua asta de „socializare”. Își pun toți și toate poze cu „iubi” și după mai comentează în prostie „its over” -fără să aibe bai de engleză-, apoi lumea întreabă „ceee:O? fatăăă, povestește-mi:O” etc. E chiar amuzant să citești - ca și blogu meu de altfel.

Logic că o să sară toate paparudele cu gura pe mine, că „și care e problema ta?” eh, na. De parcă nu mi s-ar mai fi întâmplat până acum. Eu spre deosebire de alții, n-am nicio problemă. Asta e părerea mea despre inteligența suferindă de propria prostie, nu mă doare nicăieri dacă ești pro sau conta.

Detalii suplimentare:
- nu m-am referit la nimeni în special.
-dacă te simți, e problema ta.
-PA.