Blogul cu de toate

Da mă, e posibil să avem și marți liber. Ieri mi-a zis mama că a auzit de la știri că e posibil să mai avem „24 de ore” vacanță și am auzit în dimineaZa asta la Radio ZU că Datorită participării la numeroase olimpiade, copiii se vor bucura de încă o zi de vacanță. În schimb, orele pierdute se vor ține până la terminarea anului școlar.

Păi bine, da' dacă mai stăm o zi acasă, tre' după să mergem sâmbăta iar? În fine, ar fi nașpa așa.
Deci, concret, din cele auzite, VACANȚA ȚINE PÂNĂ PE 26 INCLUSIV.

Dă și tu rate.

PA.

Știu că azi e 22, da' ieri n-am avut chef și timp să postez.

Ieri pe la 12:30-12:45, două mașini s-au ciocnit de un biciclist. N-am fost pe fază, deci nu știu tot ce a fost. Știu doar că m-am dus să văd ce mai e p-afară și l-am văzut pe unu' întins pe jos, o bicicletă mutilată, o mașină cu farurile căzute și încă o mașină care părea să n-aibe nimic.

Presupun că ăla de avea partea din față a mașinii zdrobită a realizat o „extorsiune” la suprafața de contact dintre vârfu' mașinii și bicicletă. Salvarea a venit după jumătate de oră, iar poliția după o oră și ceva.

La noi ca la nimeni.

Hai PA.

Pentru început, am „împlinit” 100 posturi și sincer nu e o așa mare mândrie - pot mai mult. Dar să nu uităm motivul pentru care m-am apucat să scriu acest post.

Un tip pe nume Nale Bolt a fotografiat tot drumu' de la San Francisco la Paris și a făcut un filmuleț din toate pozele. În poze e prezentă aurora boreală și e bine de știut că e verde - altfel poate nu făceam postul. În fine, trecând peste faptu' că „Administrația Federală de Aviație” interzice utilizarea echipamentelor electronice la bord, tipu' avea un super-aparat: Canon EOS 5D Mark II  (Canon 5D2).

Nu mai am chef acum să povestesc. Ia video: SF to Paris in Two Minutes.

PA. 

Și m-am trezit așa de dimineață, cu un chef de scris pe blog, mai mare ca niciodată. Nu știu de ce, da' de la un timp sunt mai optimistă. De ce? Nu știu, dar vreau să dispară, orice ar fi.

Și cum probabil v-ați dat seama, ăsta a devenit un blog-jurnal. Wierd, nu m-am gândit că voi reuși să țin un jurnal vreodată. Oricum dacă vreau ceva, vreau mai mulți oameni care să mă urmărească. Așa că dacă ai blog și îți place ce scriu, dă și tu pe Urmărește acest blog, sau ceva de genul.

Postez mai încolo. Și vezi că apare episod nou din RObotzi, în seara asta sau mâine.

PA.

Și dacă la postul trecut dormeam  pe mine, acum dorm pe scaun.:))

Nu, glumeam. Azi se fac 50 de ani de când Yuri Gagarin a realizat zborul ăla în spațiu. Oricum e interesantă chestia pe care au realizat-o ăștia, ținând cont că în timpul zborului a fost posibilă doar înregistrarea audio.

Nu lungesc vorba, dar oricum, în opinia mea - și știți că eu critic orice om- tre' să ai multă adrenalină să faci așa...și pe deasupra e una din cele mai importante chestii, sau așa mi se pare mie.

Și cu toate astea...încă nu mi-a trecut tot. Și nici nu cred că-mi va trece așa repede. Mda, e o perioadă nașpa pentru toți dar...uneori chiar ai nevoie să te plângi la cineva. Înfine, cu timpul te obișnuiești că nu toți sunt așa buni ca mine și că te ai doar pe tine și atât.

Deși postu ăsta nu are vreun rost, na că l-am scris. Nu o să zic că m-am simțit ca un tomberon, pentru că nu s-a întâmplat asta și nu prea are cum să se întâmple. Asta e, altă dată n-o mai fac, mi-am băgat mințile-n cap. Și hai că m-am plicitsit să dramatizez ironia sorții, deci voi continua în a spune că diriga mea e prezicătoarea de la miezul nopții.

Deci, ea crede că dacă ea zice că „o să te faci...”, eu chiar o să fac ce zice ea. Adică, ori dăm la ce facultate vrem, ori nu mai dăm. Pe lângă asta, iubitul și scârbitul prof de istorie a fost fotografiat realizând fețe ciudate și care trezesc palpitații. După spusele colegului meu Corrado „Tre să ai curaj să îl vezi nud.”.

Și cam atât. PA

Și azi e 2 Aprilie și... ca să vezi: ieri chiar nu s-au făcut farse mai deloc. Excluzând faptul că am făcut pauzele de 15/20/25 minute și că diriga iar ne-a chemat la „munca câmpului”, ca să asistăm cum îi pică lui viezure mereu pantalonii, nu s-a mai intâmplat nimic.

A, ba da, grațiosul prof de istorie i-a pasat un picior colegului Corrado.

După școală am ieșit afară și am pălăvrăgit despre aceleași porcării despre care pălăvrăgim de vreo 2 săptămâni...și cam atât .

Btw: mi s-a stricat porcăria de view counter și mi s-au dus toate vizualizările, așa că străduiți-vă să faceți cât mai multe postând linkul http://stories-at-midnight.blogspot.com pe unde găsiți (mess, facebook etc) .

Hai PA