Blogul cu de toate

După cum v-ați obișnuit, fac un post la ocazii speciale, și nu prea. Am avut o perioadă nașpa, dacă e cineva acolo care s-a întrebat De ce naiba n-a mai postat bibi?. Nașpa în sensul...ȘCOALĂ. Și asta rezumă tot.


Se apropie sărbătorile și presupun că majoritatea vor pleca din Biucărest* -e la modă să pocești orice limbă străină-, dacă și voi sunteți ca și colega mea adepta mea, Iris, care mă va părăsi fără urmă două săptămâni. În a 3a săptămână îmi permit și eu să-mi iau vacanță. Nu, glumeam, nu am program-special și deci am și eu ca restul vacanță 4 săptămâni/3. 


Numai copii copaci am cunoscut în perioada asta. Numai dude stricate, cartofi-castori și verze murate. Ce naiba e cu mine? Enumăr toate chestiile pe blog. De ce? că e blogul MEU, aviz celor care vor să-mi modifice posturile.


Medii teoretic încheiate, săptămâna asta, deci chill people.b-). Mda, ca și în restul posturilor mele, încep o idee și termin cu alta. Ideea postului era să vă urez SĂRBĂTORI FERICITE! și cum a zis cineva: „să nu vă-ngrășați prea mult”.


Ați înțeles mesajul.


Pa,
B.


*Biucărest = București

Nu. Nu ești frustrat și nu-ți dai like la ce zici sau ce postezi (link, imagine, video), n-ai ce căuta pe facebook. Ca de obicei, oamenii or să se simtă și vor întreba „da' care-i problema ta?”, pe facebook, evident, că doar acolo dispar conversațiile după un timp.


Așa e și cu pozele. Îți pui o poză cu un citat sau cu orice chestie care ți se pare că n-a mai văzut Parisul -de pe weheartit sau tumblr sau 9gag sau mai știu eu ce site...-nu mă exclud din categorie întotdeauna- - și după relativ puțin timp vezi aceeași poză la alte persoane. Nu am cerut niciodată explicații la chestii de genul, pentru că până la urmă și eu am luat-o de undeva, dar e chiar interesant să vezi cyber-certuri pe baza fotografiilor luate de ambele persoane de pe același site.


De link-uri nu mai zic, că e jale. N-ai like de la propria persoană pentru a-ți satisface poftele de a avea cât mai multe like-uri ( eventual să-l întreci pe Freddie Mercury), nu ai viață socială!


Pe lângă copiatori, proști (defapt de la asta pornește totul), falși și...defapt stai! La prefăcuți aka falși vroiam să ajung. Și asta e pe trend. Cu cât o faci mai mult, cu atât crești în ochii altora, cu atât devii mai „tare” etc. Defapt, vă zic eu cum e chestia cu prefăcutul...nu e vorba de „proprie experiență” cum evident vor zice unii-alții...e vorba de faptul că ce are început are și sfârșit. Măcar stay true și o să ai de câștigat, dacă nu de la început, pe parcurs. Sau BE FAKE și o să câștigi prieteni și complimente la greu, până ai un moment de decădere morală și s-a dus naibii toată chestia...sau își dau seama toți că nu ești așa cum pari.


Cu cât ești mai prefăcut, cu atât ești mai frustrat și după un timp, se demodează și asta.


Pa,
B.

Deci așa ceva e deja prea mult. Toată lumea postează ori Katy Perry- The one that got away, ori Skrillex-First of the year. Record, cred. Aiurea așa. Vreau să văd și eu ceva la news feed...numai alea îmi apar.

Știu că o să îmi sară lumea în cap și că nu s-au luat neapărat unii după alții, pentru că presupun că așa e. Adică mi se pare ciudat ca vreo 10 persoane să posteze aceeasi chestie în condițiile în care nu toți sunt prieteni cu alții pe facebook. Dar e deranjant, totuși. Cred că 11.11.2011 a resetat manual cu ciocănelul sistemele de operare ale oamenilor și deci i-a făcut pe toți să posteze aceleași lucruri.

Ah, da. Nu cred. E sigur.

Pa,
B.

Pff.. Da' vreau și io pauză. Nu știu ce se întâmplă cu școala și de ce am impresia că unele zile deși trec repede, sunt foarte obosită după ele. Nu, dragă, nu mă duc en la produs, dacă asta vroiai să zici.


Da' e doar...nebunia de-a 8a. Vreau să termin mai repede și în ultima zi de școală mă și văd lipindu-mă de un perete și implorând tot ce văd să mă mai lase măcar un an în școală. Nu mai vreau să aud „O să-ți fie dor după!”. CHILL. Am doar o stare de surescitare, un energizant băut în viteză și sunt oarecum nerăbdătoare să mă întrebe mâine inspectorii ce fac.


Nu îmi mai cer scuze că n-am scris de -----aproape o lună. Știu. Doar că e o perioadă în care numai blogul îmi mai lipsea. Oală are o problemă cu mine, văd. Știu tot la franceză, iau 9. La chimie îmi sună telefonul în timpul testului - că deh, sunt inlovită, CICĂ. La bio, diri văd că aude voci și simte umbre, de tot se ia de colegi că vorbesc, chiar dacă nu vorbesc. La mate, scriem și rescriem. Like a bawss. Și la isto....compensează toate celelalte ore . ME GUSTA.


P.s.: Nu mai înjurați Pariu cu viața de luni seara, că mie îmi place. Me gusta și asta. =P~


Pa, 
B.

A murit Steve Jobs. Numele nu zice nimic. Dar Apple zice multe. Știți voi, iPhone, iPad, iPod etc. Tipul a fost un geniu, deși mie nu îmi place Apple - profa de română a zis să zic mai întâi ceva de bine, și după ce e critică. Ideea e că a murit ieri. Știți voi, tipu' cu ochelari și barbă. http://www.apple.com/stevejobs/ link aici.


Nașpa, sincer. De alții de la Apple nu prea am auzit, deci nu prea e de bine. Poate măcar așa mai încetează nebunia iPhone 5.


RIP.


Pa,
B.

Da, blogule. Pe bune de nu mi-e dor de tine. Mi-e dor să stau și să scriu porcării, să scriu ce se întâmplă la școală. Dar ori îmi e lene, ori nu am chef, ori am teme. Dar am zis că gata, mai îmi fac din când în când timp și de tine. Deși n-o să pot face nici asta. N-am timp și e nașpa. 


Mi-e dor de tot. Nu pot să mint și să scriu cum că m-aș fi devotat eu blogului toată vacanța și că e ceva nemaiîntâlnit că nu mai am timp să scriu. Nu. Dar e aiurea, că-mi scade „audiența”, hehe. Împăcări peste supărări și răsturnări de situație...nici astea nu prea mai există. Rar se mai întâmplă ceva care să-mi atragă atenția. Parcă toți ar fi prezenți fizic, dar moral cu gândul la...eu știu? nemurirea sufletului. LIVE.


Nu-mi mai place toamna. Vreau sa dau repede înainte și gata.


Pa,
B.


P.s.: SPER să scriu mai des, măcar pentru mine.

Mai e puțin și se termină luna. Evident că m-am îmbolnăvit și mi-a fost foarte rău. Din cauza asta nici n-am putut să stau ieri la toate orele, dar, deh, se mai întâmplă.

Poftim, citește aici ca să știi cum e lumea, sau defapt, citești de curiozitate să vezi ce-am mai scris. Oamenii, așa cum au fost ei făcuți de părinți, sunt din naștere nașpa. Cum evoluează situația diferă de la persoană la persoană. Sunt atât de diferiți oamenii și totuși atât de...identici, încât sunt atât de multe categorii pe care sincer nu am nici timp nici chef să le enumăr. Dar ai înțeles ideea. Oricum, zilnic dau de mai multe categorii (și aici mă refer la comportament)...ieri, spre exemplu, mi-a fost rău. Au fost oameni care m-au întrebat ce fac și le-a păsat, au fost oameni care m-au întrebat ce fac și după au început să facă mișto și oameni care nici nu s-au obosit să mă întrebe ce fac.

Știți și voi că am dreptate. Pentru cine vrea să vorbească cu mine azi la școală, o să fiu de la 1 la 2 în școală, că altfel mi se face rău.

Pa,
B.

Deși școala a început acum o săptămână și...defapt aproape două, parcă ar fi trecut câteva luni. E un clișeu al despărțirilor și împăcărilor. Da, e mai aiurea când ți se întâmplă ție, dar...se mai întâmplă.


Evident, o să se trezească Ițili-Bițili să îmi reproșeze că „ce rost are postul ăsta?” sau „care e problema ta?”, dar e blogul meu și deci am voie să scriu ce vreau pe el. În rest, școala e foarte aiurea, deși nu pot să zic că mă deranjează așa mult orele, adică, la fel ca și la restul, ore cu caterincă și fără. 


Pauzele, în schimb, sunt foarte calumea. De aia e marfă oarecum la școală, pentru că e multă lume și etc. În fond, orice problemă dispare dacă nu te gândești la ea, dar replici cu „ce știi tu mă?” o să existe întotdeauna. 


Înfine, s-au întâmplat mai multe chestii, cu diri, Popicu și restul, dar acum am scris deja un post destul de mare și deci...pe data viitoare.


Pa,
B.

Așa e, azi e o zi frumoasă pentru majoritatea. Și pentru mine, oarecum. Dar oarecum îmi pare rău de atentatul ăla din 2001. Nici eu nu am știut defapt până azi de dimineață care a fost faza reală -știu mai multe versiuni. Ca să vă scutesc de o căutare pe Google, scriu eu aici care a fost faza.


Au fost niște atentate organizate de membrii clanului Al-Qaeda care au pus „stăpânire” pe 4 avioane de pasageri. Mă rog, a fost o chestie cam sinucigașă pentru teroriști, pentru că 2 avioane au intrat in WTC (World Trade Center, nu prea am citit despre asta, dar erau 2 turnuri gemene acolo - New York) și au omorât mare parte din oamenii care lucrau în ele. Turnurile au căzut cam în 2 ore și au „avariat” și clădirile din jur.


Al 3-lea avion s-a prăbușit în clădirea Pentagon, din Washington D.C., iar al 4-lea într-o câmpie a statului Pennsylvania. 


Au murit 3000 de persoane (2.993), inclusiv teroriștii. Ca urmare a atacului a început Războiul împotriva terorismului, la care s-au alăturat mai multe state.
Pentru mai multe detalii accesați linkul de AICI.
Sincer, e o chestie foarte nașpa ce s-a întâmplat. Video, AICI, dacă nu mă credeți.


Înfine, e și ziua lui bunică-mea. La mulți ani și mersi pentru tot. -da, bunicii mei au net. Ofticați-vă.


R.I.P. tuturor celor 2.993 persoane.
Pa, 
B.

N-am de gând să fac promisiuni pe care pur și simplu știu că nu le voi respecta. Dar m-am gândit că voi fi dezamăgită după dacă nu am postat nimic în ultima zi de vacanță (oficială).


Păi, până acum nu pot scrie cum că s-ar fi întâmplat ceva. Mă refer, în dimineața asta. Totul e la fel cum l-am lăsat când m-am culcat, adică pe la 2/3, asta așa, ca detalii suplimentare pentru doritorii de comentarii. Ultimele zile au fost triste rău (vremea, defapt). Dar mi-am dovedit iar că nu contează cum e vremea dacă te distrezi cu prietenii. Mulțumesc tuturor pentru asta.


Am o stare de bine zilele astea. Haters gonna hate anyways. Dar...da. Se termină vacanța. Motiv de tristețe pe Facebook, Twitter probabil ( presupun că va exista o oarecare migrație spre Twitter), pe Myspace mai puțin, iar pe Google+, nici atât. Asta până să descopere majoritatea ultimele 3 site-uri de socializare. Nu văd nimic în a-ți exprima sentimentele față de terminarea vacanței pe wall, sau printr-un tweet scurt. Dar având în vedere că toată lumea mai vrea vacanță, nu prea are cu ce să ajute. Adică, Elveția are doar câteva săptămâni vacanță de vară. Săracii.


Înfine, mi-am pierdut cheful de scris,
Pa, 
B.

Și uite că aproape se termină și vacanța asta. Parcă ... ar mai merge ceva vacanță până la începutul lui octombrie. Oricum pentru majoritatea (eu făcând parte din majoritate) școala începe abia la începutul lui octombrie sau chiar mai târziu. 


Cu toate că vacanța e aproape cel mai bun lucru care se întâmplă pe an, eu îmi iubesc școala. E aiurea să citiți asta pe blogul meu, dar adevărul a „ieșit la iveală”. Știu că veți fi majoritatea ofensați de chestia asta și veți începe cu argumente și comentarii de genul „cum poți vorbi despre școală în vacanță?” și alte chestii. Deși dacă ați ajuns până aici, înseamnă că vă pasionează și vreți să aflați mai multe. - ce a-reclamă a sunat.


Da. Îmi iubesc școala. Pentru că acolo am cunoscut mulți oameni -și eu de obicei nu laud oamenii- deosebiți. Oameni care m-au învățat -sau au încercat- tot ce știu acum. Bine, poate nu tot, dar au meritele lor. E ultimul an și mi se pare corect să fac ceva bine. Deși nu vor vedea profii postul meu -nu prea ar fi recomandat, pentru că știu că am scris anumite chestii despre anumite cadre didactice- tot îl scriu. Din lipsă de ocupație, dar nu numai. E mai mult un post de mulțumire, care defapt ar trebui să fie plasat la sfârșitul anului școlar. Dar voi face și atunci unul, despre profi, sfârșit, colegi și alte nebunii.


Anul ăsta să vă așteptați la multe posturi puține. Diferă de timpul pe care îl voi avea. Următorul post va fi vineri, pentru că este ultima zi oficială de vacanță. Până atunci...


Pa,
B.

N-am scris niciodată ceva mai patetic. Nu am eu inspirația necesară să vorbesc despre sentimente și alte porcării. Pentru că asta sunt defapt sentimentele, niște porcării, niște ”ceva”-uri care ne invadează când vrem mai puțin. Înțelegeți la ce mă refer. *înțeleg cei care nu cred că au o gaură neagră în loc de suflet, ca mine.


N-am de gând să încep cu monotonii de genul „am învățat că oricât de mult te-ai strădui să fie bine, tot se întâmplă ceva rău” sau cu tristeți de rutină. Nu. Toți avem probleme, toți suntem concepuți pentru a face față atât lucrurilor bune cât și celor rele. Mai greu cu cele rele, dar nu o să se oprească timpul pentru chestii așa mărunte ca viețile oamenilor. În fond, suntem doar oameni. Și ne prefacem. Defapt, e evident că dacă suntem oameni ne prefacem. Ați înțeles ideea. Tot ce poți face într-o situație de genul „lasă-mă să te las” pe care ți-o oferă „prietenii adevărați” -cu ghilimele, că altfel se simt-, e să spui ca mine. Se mai întâmplă.


Dar aici intră în acțiune partea creierului care se ocupă cu feelingul de „dar e altfel când ți se întâmplă ție”. Știu că prin posturile mele nu voi schimba pe cineva, nici nu am cum, oamenii nu se schimbă, dar nici nu e intenția mea să încerc asta. Mi se va mai spune de multe ori că „ce știi tu?” sau „tu nu știi, nu mai comenta”. Da, știți foarte bine că asta spuneți. Nu fac referire la „anumite persoane”, fac referire la oameni în general. Cred că am realizat și eu că toți zic asta la nervi.


Am atât de multe și totuși atât de puține de scris pe blog încât încep să mă gândesc dacă mai are vreun rost tot ce fac... presupun că iar îmi voi schimba stilul de a scrie. Voi face un poll -adică o chestie în care votezi pro sau contra- pe care oricum nu îl voi băga în seamă, pentru a vedea ce cred cititorii mei. Reinventarea e o idee bună...


Pa,
B. 

Știu că am lipsit mult. Și mai știu și că v-am lipsit mult. Scuze, n-am avut timp. M-a apucat mania ”Grey's Anatomy”, după cum au observat majoritatea...și deci n-am mai avut timp de blog.

Chiar îmi era dor să scriu așa...ce-mi trece prin minte. Doar că...știi cum e să vrei să faci ceva și exact atunci când ești unde vrei, să îți pierzi interesul. Așa e și cu scrisul pe blog. Dar cred că vă pot face un rezumat cu ce am făcut eu cât am lipsit.

1. Turcia - party all day all night (toată ziua, toată noaptea) și multă distracție, mulți străini. Înfine, înțelegeți voi.
2. România - not that much fun. Deci 2 chestii total opuse. Traseu: București-Târgoviște- Râmnicu-Vâlcea -Târgu-Jiu -Orșova-Drobeta Turnu-Severin - Craiova - București. Acasă. Însfârșit.

Da. Asta a fost. Nu prea mai am inspirație să mai scriu ceva, dar presupun că îmi voi reveni cu postatul.

Pa,
B.

Da, cum spune titlul...plec . Mâine. La 5 (numarul destinului, creepy dudes-.-'). Mă rog, trebuie la 6 să fim la aeroport, că avem la 8 avion. Who cares? You do.

Păi, nu prea am ce să zic. Că îmi va fi dor de câțiva...da. Posibil. Dar nu știu... înfine. Vă salut pe toți cei care îmi citesc postul. Presupun că veți mai fi conștienți de existența mea...peste o săptămână sau ceva de genul. Distracție plăcută tuturor celor care nu mă vor prin preajma lor și celorlalți. Am pus prima categorie la începutul propoziției pentru că sunt mai mulți oameni care fac parte din acea categorie.

Probabil te întrebi ceva de genul „o să fie schimbată bibi când se întoarce?”, sau chiar dacă nu te întrebi asta, e clar că voi scrie mai departe răspunsul. Pentru cei care bănuiesc că voi spune „NU MĂ VOI SCHIMBAAA EVER”, nu, nu asta vreau să zic. Nu știu. E o indecizie. Nu cred că oamenii se pot schimba, sincer. Știu că nu prea are legătură cu postul, dar acum mi-a venit inspirația. Revenind... Nu pot promite nimănui, nici măcar MIE că mă voi schimba, că voi fi o persoană mai bună sau că n-o să mai fiu așa cum zice conopidă „snoabă” - adică nu-mi pasă de ce simt/zic alții; că voi putea ține la cineva mai mult ca la propria persoană...NU. Nimic din toate astea. Dar pot încerca

-și propoziția aia am vrut s-o las intenționat în aer, fără vreun semn de punctuație la sfârșit.

Acum, vă rog, Ițili-Bițili din toate părțile, discutați „pe la spate” cât vreți.
PA,
-B.


P.S.: La mulți ani, Paul!>:D< Și îmi pare rău că n-o să fiu în București de ziua ta. Dar. Tot colegul meu de banca ramai. Cred.

Și da. Postul ăsta e pentru că nu aveam despre ce să scriu, și am zis să scriu despre colegii mei (de școală) care sunt plecați care-mai-știu-eu-unde. A, da. Și la sfârșit o să zic de cartof.

Deci da. Colegii mei (defapt colegele mele) au plecat. La Cucuieții din Deal, că nu mai știu cum se cheamă*. Și au făcut până acolo 12 ore. Și n-a fost Popicu', ghinion, n-au mai cântat despre pui. În schimb, am înțeles că au fost profele de limbi străine (lol). Nevermind, asta nu contează. Mâncarea a fost mai bună ca în București, am înțeles. Voi puteți aprecia că n-am omis subiectul ăsta. Carne mai tare ca piatra ca acolo sunt sigură că nu veți găsi, așa că apreciați ce aveți. Poftă bună. Oricum mâine vin colegele mele deci nu îmi fac probleme că o să mănânce ceva. Să vă fie de bine.

Acum, da, Anna, nu te'am uitat, că tot vroiai să apari în postul meu. Da, și mie îmi e dor de tine. Lasă că ne vedem la toamnă. Bucurați-vă cât puteți majoritatea. Enjoy your time. Și vezi să te distrezi cu prietenii tăi minunați cât n-o să te distrezi tot anul la școală.  :>.

Apoi, Cartof. Te bat dacă nu îți revi. O să îți exorcizez sufletul ca să nu mai ai cum să simți ceva. Bun. Și „nu glumesc”. Whatever. Poate te mai înveselești și tu citind nebunelile mele. Sau nu, dar măcar le citești. >:D< - și vezi că nu pun de multe ori pe blogul MEU semnul ăla, așa că ai face bine să îți revi.

PA și vacanță nebună tuturor celor care plecați,
B.


Notă:* = Straja.

Pentru început...temă nouă
Acum văd că și YouTube-ul s-a conformat cu faptul că eu am temă nouă pe blog. Da, asta era. 100%. Nu, ideea e că n-aveam despre ce să scriu. Și da. Parcă e mai marfă asta, dar totuși, mai bine lăsau și ei să iți poți alege care temă s-o folosești. HAHA. Nu știai că s-a schimbat tema. De aia probabil în timp ce-mi citeai postul ăsta (scris la obo-plictiseala) ai și accesat youtube.com și probabil ai dat și 2-3 massuri în legătură cu asta.

Apoi...postul meu.
În dimineața asta m-am trezit din cauza unor inapți ce își fac găuri în cap presupun (nu vreau să aflu defapt unde își fac găuri). LA ORA 7. Și să stai semi-adormită, apropiindu-te de a 2a fază a somnului, faza de dimineață...și să auzi un picamer (da, am căutat, asta e forma corectă) care mai că parcă ar vrea să îți zdrobească creierii. Ăia care și așa sunt 99% inexistenți la majoritatea. Dar, trecând peste asta, după ce m-am ciufulit mai rău decât eram, am decis să uit de picamerul ăla și mi-am luat măsuri de siguranță: mi-am pus perne în dreptul urechilor. Și ghici ce? Am ADORMIT. Am învins din nou prostia și cum zice Alki : cu încă o victorie la activ.

Post nou în 10 minute,
PA.,
B.

Așa de trist precum se și citește. Da. Bacul. Promovabilitatea țării - nici 45%. Fanii lui justin bieber o să zică „da' a fost exact 45%” . Nu. A fost 44,7%, că s-au pus camere.

Felicitări tuturor celor care l-au trecut. Succes celorlalți - o s-aveți nevoie.

Revenind la lucrurile importante. Violuri, sinucideri, etnobotanice și ... politică. Da, astea sunt știrile. Sau mai bine lasă. Să vă zic teoria mea despre bac.

Deci, totul începe în clasa I, când părinții ne dau la școală, facem cu toții primii pași într-o lume „minunată”. Învățăm alfabetul, adunarea, scăderea. Și aici unii se opresc. Urmează clasele din ciclul primar - da, ciclu se numește, dacă te bufnește râsul, plângi -, apoi gimnaziul. Se presupune că ai destule cunoștințe să știi că 6x6=36 și deci începe să ți se predea materie cu nemiluita. Teoreme peste teoreme etc. A 7a e cea mai nasoală. Pe lângă faptul că în a 7a sunt mai multe ore ca într-a 8a, e și exa-multă materie. Dacă treci, bine. Dacă nu, ori mai vi la toamnă, ori o mai faci odată. A 8a nuștu cum e, anu' ăsta văd. Oricum, e clar un lucru, toată lumea e tristă că se termină și bla-bla, toți promit că o să mai treacă pe la școală. Și d-aia n-am eu animal de casă. Apoi, liceul.

La liceu. - acum zic din auzite și văzute. Toți zic că se învață, da' nu prea. Evident, învață cine vrea, cică. De ce se mai duc majoritatea la liceu dacă tot chiulesc, nu pot înțelege. Dar asta e altceva.

BACUL. Primul mare examen, după cum zic mulți părinți. Când ajungi în punctul ăsta, vorba lui Hitler: „le zici de teorema lui Pitagora și ei te întreabă la ce club joacă”. Pun după videou. Sper să „spargă topurile”. Anul ăsta a fost cea mai mică promovabilitate. De ce? Păi, unii zic așa, alții altfel. Vă zic eu ce cred. Camerele n-au nicio vină că oamenii copiază și nu învață. De ce s-or mai aștepta unii să treacă dacă tot nu știu, nu pot înțelege. În fond, toți avem pretenții, dar nimeni nu face ceva în privința asta. Contestații? Cam peste 35.000 50.000. Ca să? Dacă iei 2 sau o notă mică, ok, faci contestație. Dar slabe șanse să iei după 10 sau notă de trecere. - no offense.

Deci se poate. Se poate să fim o țară așa incultă. E chiar deranjant să vezi coeficientul de inteligență în cădere liberă. Șmecher? Șmecher ești când știi mai mult. Nu trebuie să fii tocilar ca să ai cultură generală. Trebuie să fii incult-să nu zic prost- să te crezi mare-și-tare și să fi decât fizic, nu psihic. Sau poate nici atât.

Înfine. Pacea fie cu voi.

O zi nebună,
B.


P.s.1: aici e videoul care sper să trezească la realitate lumea.
P.s.2: cum se nasc peste noapte tot felul de cântăreți, încerc să promovez pasiunile altora. ascultă și tu.

„Da' dacă n-ai știut, astăzi e soare înloc de frig..”. Asta, adică Grasu XXL și Guess Who - Azi nu, îmi inundă urechile. Știu că e cam imposibil. Dar orice lucru imposibil poate deveni posibil.

Am o stare de spirit destul de bună, având în vedere că e soare. Vroiam să continui cu o fază gen „ și mi-am dat seama că sunt mai mulți oameni proști ca înainte.”, dar am zis că prea vorbesc despre prostie așa, mult și fără rost. De parcă s-ar schimba oamenii în vreun fel. Cine-a zis că Afirmația că există un epicentru al prostiei este o diversiune. Proști se găsesc pe toate drumurile. are jumătate dintre laudele mele. - și asta e ceva...

Dar ideea nu e asta. Ideea e că n-am nici una. Și ăsta e un alt post fără rost pe care probabil l-ai citit, dacă ai ajuns până aici. Și dacă l-ai citit, înseamnă că te plictisești grav, dacă ai ajuns să citești bloguri la întâmplare. Bine, al meu nu e „la întâmplare”, dar ai prins ideea. Sau nu. Se mai întâmplă.

PA.

O zi nebună,
B.

25 Iunie și nu prea... Pe lângă faptul că azinoapte (defapt, azi-dimineață, la 4:16) m-am trezit când fulgera ( exact atunci când am deschis ochii, fasciculul luminos transmis de fulger a pătruns în camera mea), azi a fost o zi nașpa.

După cum ați văzut și voi dacă ați fost în stare să vedeți, azi a plouat și a fost înnorat. Și mie nu-mi place nici una, nici alta. Da, Ițili-Bițili o să zică: „Da' a fost și soare azi :p”. Păi da, dar nu știu cum să zic, soarele de azi a fost ca o pietricică de pe autostrada asfaltată.

Deci nu.

PA.

A venit vacanța. Și azi, că mai bine nu se poate, a plouat și a fost vreme nașpa. Și când e vreme nașpa, stau în casă și lenevesc. Și e așa plictisitor...

Nu că vroiam neapărat să postez, dar am zis că măcar în prima zi de vacanță (weekendul nu se pune) să postez și eu ceva pe acolo.

Vacanță plăcută tuturor. Și dacă zic asta, nu înseamnă că nu mai postez și că nu mai dau massuri ca să vă intre în reflex linkul blogului meu.

PA.

Let's turn ON the fun.!

Mă, fac o paranteză, vroiam să pun un „S” înaintea cuvântului de la titlu, dar mi s-a părut că e prea nașpa.

Și da. Am fost la Sighișoara. Adică, pot să mă laud doar că „am fost”, că de partea cu vizitatu' n-am prea avut noroc. Chiar mi-a făcut bine această mică excursie, am mai lăsat deoparte calitățile oamenilor de pe-aici. Adică, prin „calități” mă refer la prostie, care duce la gelozie, mânie și multe altele. Dar le știți și singuri.

Așa. A fost calumea și nu prea. Camera aia era cât baia și a mai trebuit s-o și împart cu conopidă, care slavă domnului nu consumă prea mult aer, deci conviețuirea a fost rezonabilă. Măcar a avut covrigi. Lăsând camera la motel, a venit profu' de chimie aka Popicu', care a făcut pe „sufletul excursiei”. Printre „puiul face piri-piri, „pui” mă cheamă” și un vag miros de alcool condensat, chiar a fost super de treabă. Adică, pe bune, când ar zice el „Mai lasă valența că avem treabă acum.”? Niciodată.

Și chiar am descoperit că avem multe lucruri în comun, eu și cu proful de chimie. Are chiar un Zenith* (aparat foto de epocă), care arată bestial. Și asta o zic pe bune.

Restul profelor au fost și ele de treabă, chiar mă bucur că au stat în același corp cu băieții și că n-a fost nevoie să fim supravegheate. Oricum, după cum se citește, i'm not in the mood, deci na. Ce să mai zic? Nimic. Am făcut vreo 400 de poze în 2 zile, dintre care cel puțin 50 au fost fotografii, și de aici, pauză.

E mega lung postu' și chiar mă miră că ai ajuns până aici, tu, ăsta de citești - ca să mă exprim ca profu' de chimie. Nu mă așteptam să știi să citești așa mult, dar în fine. Nu mă așteptam la multe lucruri legate de multe persoane, da' știi cum e, aparențele înșeală, oamenii mint, se mai întâmplă.

PA.

Da. Am supraviețuit așa-mult-zisei-Apocalipse, dar sincer, m-aș fi bucurat măcar așa 99,9% cel puțin..să ii ia pe unii Apocalipsa.

Dacă nu i-a apucat pe toate criza de iubiți și pe toți de iubite. Așa nebunie ca la noi mai rar... Oricum, îmi păstrez încă motto-ul „A fi singur nu înseamnă mereu a fi liber” - și la părerea că în engleză ( To be ”single” doesn't always mean ”available”) sună mai bine. Nu, acum pe bune, nu am chef să umilesc lumea așa tare...deși aș putea - și aici apar mulțumirile de rigoare. Eu am zis dintotdeauna că sunt un fel de bunătate în persoană...da' na, se mai găsesc Ițili-Bițili să comenteze.

Cel mai nașpa la oameni e că sunt proști. Da' proști pe bune. Și nu îmi e frică să zic asta, în fond, dacă te enervezi pe ce zic eu înseamnă că îmi dai dreptate și că te simți.

Legat de „relații și alte porcării”, e nasol cum unii dau vina pe alții pentru ce de fapt nu fac ei. Adică, pe bune, de ce ar fi altcineva de vină că tu nu ești în stare să faci anumite chestii - în folosul tău-.? Fetele - și prin asta mă refer la fete în general - cred că băieții sunt de vină că ele se fandosesc atâta -ăsta e adevărul. Băieții -la rândul lor, și prin asta mă refer tot în general- sunt plictisiți de chestiile siropoase și etc. Dar despre asta fac alt post.



PA. (primăvară)

Cum nu obișnuiesc să cred în superstiții, vă sugerez nici voi să n-o faceți. Sfârșitul Lumii și-a schimbat data : începe pe 21 mai 2011 și ziua sfârșitului Pământului va fii pe 21 octombrie 2011.


De data asta e cam creepy, sincer, având în vedere că ăla anunță asta cu câteva zile înainte. Oricum, el a zis și că în 1994 Iisus coboară pe Pământ și ghici ce: n-a coborât. Acum, avem decât de așteptat. Eu una aștept să-mi treacă răceala deci...na.


Legat de chestia cu sfârșitul lumii, cică o să fie un cutremur mare-mare și că omenirea va trăi un coșmar timp de 153 de zile...și că la noi chestia asta ar veni cam... duminică dimineața. Adepții zic că un semn ar fii Cutremurul din Japonia...dar who knows?


O să trăim să vedem.


PA.


P.s.: link aici: Apocalipsa, Ziua Judecății și 21 mai.
P.s. 2: dă și tu un răspuns bifând unul din cercurile din dreapta postului, dacă tu crezi sau nu că va veni Apocalipsa poimâine.

Pentru început, prea mulți proști pentru o singură planetă. Serios acum, dacă te oftici că am eu brățară cu ”I heart FB”, problema ta. Da' dacă mi-o mutilezi ca să ajungă în halu' ăla, chiar vrei să ai o zi proastă. Adică mai proastă...ca tine. - valabil pentru oricine a făcut aia și n-are curaj să recunoască. Revenind la chestiile normale, nu, n-am de gând să bat pe nimeni sau ceva de genu', că nu îmi stă în fire...doar că lipsa de bun-simț a oamenilor e deja prea normală.

Oricum, mă simt destul de în regulă, având în vedere că am fost victima unei arme fatale: Flower Power. M-a dat afară și a mai și zis că sunt nesimțită - asta ca un apropo că îmi e superioară în nesimțire, sau cum?. Nu că s-ar fi schimbat ceva după ce m-am întors în clasă, dar și-a realizat idealul în viață, deci să sperăm că se va ofili.

Și cam atât.
-În speranța că vei dispărea, îți spun.. PA.
Cu NEdrag, clasa.

Și azi nu... poate mâine...sau hai lasă.

Melodia zilei: I'd do anything - Simple Plan  ... pentru atat-de-mulții fani necunoscători. Nu s-a întâmplat nimic. Nu știu de ce am decis să scriu pe blogul ăsta. Nici nu mă obosesc să aflu.

Am dat și tezele și deci am scăpat. Cu ce nebunii ne amenința profa de mate și la ce simplă a fost teza, mi-aș fi luat vacanță de la începutu' anului. Pe de altă parte, isteria verii a dat peste oamenii din orizontul meu vizual de la școală. Jesus, unii îți îndeasă pe gât numai hohavele* despre prieteni și alte minciuni. Trust me. I know shit. Și când crezi că există și oameni care să te înțeleagă, îți dai seama că ți-ai pierdut timpul. Nu zic asta decât din proprie experiență...că așa-s oamenii.

Deja am scris prea mult și mi-e frică să nu facă Ițili-Bițili infarct.

PA.

P.s.: „Mare mai e grădina ta, Doamne”... și „..că voi sunteți cretini” - eh, măcar avem aceleași gusturi cu francezii...sau măcar cu profa de franceză.

Postu' trecut a fost despre profu' de chimie și alte perle.- să sperăm că nu va circula așa încet ca restul posturilor.
Deși postul ăsta se numește 6 mai, nu e vorba de ce am făcut azi sau despre ce voi face - problema mea în amândouă. De fapt, e vorba despre incapacitatea oamenilor de a fi oameni. Ca și restul posturilor mele.

Asta e. Nici în cot nu mă doare, ar fi prea mult pentru cei care fac parte a postului - trust me, there are millions.

Acum...ar fi momentul potrivit să ... DISPARI!

Și ce simplu e să scriu despre blog și să n-aibă nimeni habar că de fapt eu fac referire la întreaga specie umană. Toți se numesc oameni...dar sincer, -și acum nu fac referire la prietenii mei- câți dintre voi sunteți oameni într-adevăr? - Nu am chef să dau exemple...probabil aș face o listă mult mai lungă decât zilele anului, dar n-am niciun interes.

Dacă te simți, e bine. Dacă nu te simți, e și mai bine, înseamnă că te incluzi într-o specie mult mai involuată, dar probabil voi scrie despre asta în alte posturi. Nu înțeleg de ce ar scrie oamenii despre alte probleme când de fapt ei sunt problemele.

De fapt, nici nu mă străduiesc prea tare.

PA

Cum orice prost s-ar prinde că azi a fost 6 mai, probabil s'au prins și cititorii blogului meu.

Azi a fost o zi (ne)memorabilă pentru mine. Și cel mai ciudat e că încă sunt în regulă, adică, în limita faptului că mă aflu pe o planetă mega-populată de oameni mai deosebiți.

Iubitul meu profesor de chimie ne-a predat mie și la încă doi colegi de la B niște vreo 10 pagini...bumțibumțibumțibumm... Partea frumoasă - pe lângă aromele de ceapă cu brânză - a fost că nu am înțeles nimic. Adică, în limita faptului că nu aveai ce să înțelegi. De precizat că atunci când a intrat în anexă a văzut o sticlă cu alcool, iar eu când m-am întors după 2 ore să iau scoci din anexă nu mai era așa mult alcool „voi de ăsta să nu încercați, că tre' să știți să-l preparați”-spuse proful.

Citez: „Deci, la problema asta folosim Metoda 2. Scrie domnișoară pe maculator: folosim metoda 1”.
 Sau: „Deci, să vă luați ciocolată înainte de ora 9. Și scrie pe maculator: de adus calculator și carnet. Și fă acolo o steluță și scrie: ȘI ciocolată.” 

Mda. Pe blog sună diferit. Asta e. Tot răul spre voi.

PA

P.S: Eee, mai știu eu ce drăcia dracului le mai trece hoților ăstora prin cap?

Și am ajuns în MAI, deci se apropie FINALUL ... școlii. Nu am postat în ultima săptămână pentru că nu am avut chef. Oricum nu v-a fost dor de mine - nu că aș avea nevoie de așa ceva -, dar mi-a venit azi chefu'.

Nu s-a mai întâmplat nimic palpitant în ultimul timp...e prea normal totul. Și începe să fie plictisitoare monotonia sau ... rutina. O, da. Între timp a fost Marea Finală la Românii-Au-Talent. Cum logic că știu toți, a câștigat Adrian Țuțu. Nu sunt contra și nu prea pricep de ce toți se iau de el că a câștigat. Asta e, data viitoare o să câștige narcis - cu literă mică - că tot a zis că mai participă odată.

Pentru colegii care încă nu s-au trezit din transă, mâine - marți - 3 mai dăm teză la română și lunea viitoare - luni - 9 mai dăm teză la mate.

PA.

Da mă, e posibil să avem și marți liber. Ieri mi-a zis mama că a auzit de la știri că e posibil să mai avem „24 de ore” vacanță și am auzit în dimineaZa asta la Radio ZU că Datorită participării la numeroase olimpiade, copiii se vor bucura de încă o zi de vacanță. În schimb, orele pierdute se vor ține până la terminarea anului școlar.

Păi bine, da' dacă mai stăm o zi acasă, tre' după să mergem sâmbăta iar? În fine, ar fi nașpa așa.
Deci, concret, din cele auzite, VACANȚA ȚINE PÂNĂ PE 26 INCLUSIV.

Dă și tu rate.

PA.

Știu că azi e 22, da' ieri n-am avut chef și timp să postez.

Ieri pe la 12:30-12:45, două mașini s-au ciocnit de un biciclist. N-am fost pe fază, deci nu știu tot ce a fost. Știu doar că m-am dus să văd ce mai e p-afară și l-am văzut pe unu' întins pe jos, o bicicletă mutilată, o mașină cu farurile căzute și încă o mașină care părea să n-aibe nimic.

Presupun că ăla de avea partea din față a mașinii zdrobită a realizat o „extorsiune” la suprafața de contact dintre vârfu' mașinii și bicicletă. Salvarea a venit după jumătate de oră, iar poliția după o oră și ceva.

La noi ca la nimeni.

Hai PA.

Pentru început, am „împlinit” 100 posturi și sincer nu e o așa mare mândrie - pot mai mult. Dar să nu uităm motivul pentru care m-am apucat să scriu acest post.

Un tip pe nume Nale Bolt a fotografiat tot drumu' de la San Francisco la Paris și a făcut un filmuleț din toate pozele. În poze e prezentă aurora boreală și e bine de știut că e verde - altfel poate nu făceam postul. În fine, trecând peste faptu' că „Administrația Federală de Aviație” interzice utilizarea echipamentelor electronice la bord, tipu' avea un super-aparat: Canon EOS 5D Mark II  (Canon 5D2).

Nu mai am chef acum să povestesc. Ia video: SF to Paris in Two Minutes.

PA. 

Și m-am trezit așa de dimineață, cu un chef de scris pe blog, mai mare ca niciodată. Nu știu de ce, da' de la un timp sunt mai optimistă. De ce? Nu știu, dar vreau să dispară, orice ar fi.

Și cum probabil v-ați dat seama, ăsta a devenit un blog-jurnal. Wierd, nu m-am gândit că voi reuși să țin un jurnal vreodată. Oricum dacă vreau ceva, vreau mai mulți oameni care să mă urmărească. Așa că dacă ai blog și îți place ce scriu, dă și tu pe Urmărește acest blog, sau ceva de genul.

Postez mai încolo. Și vezi că apare episod nou din RObotzi, în seara asta sau mâine.

PA.

Și dacă la postul trecut dormeam  pe mine, acum dorm pe scaun.:))

Nu, glumeam. Azi se fac 50 de ani de când Yuri Gagarin a realizat zborul ăla în spațiu. Oricum e interesantă chestia pe care au realizat-o ăștia, ținând cont că în timpul zborului a fost posibilă doar înregistrarea audio.

Nu lungesc vorba, dar oricum, în opinia mea - și știți că eu critic orice om- tre' să ai multă adrenalină să faci așa...și pe deasupra e una din cele mai importante chestii, sau așa mi se pare mie.

Și cu toate astea...încă nu mi-a trecut tot. Și nici nu cred că-mi va trece așa repede. Mda, e o perioadă nașpa pentru toți dar...uneori chiar ai nevoie să te plângi la cineva. Înfine, cu timpul te obișnuiești că nu toți sunt așa buni ca mine și că te ai doar pe tine și atât.

Deși postu ăsta nu are vreun rost, na că l-am scris. Nu o să zic că m-am simțit ca un tomberon, pentru că nu s-a întâmplat asta și nu prea are cum să se întâmple. Asta e, altă dată n-o mai fac, mi-am băgat mințile-n cap. Și hai că m-am plicitsit să dramatizez ironia sorții, deci voi continua în a spune că diriga mea e prezicătoarea de la miezul nopții.

Deci, ea crede că dacă ea zice că „o să te faci...”, eu chiar o să fac ce zice ea. Adică, ori dăm la ce facultate vrem, ori nu mai dăm. Pe lângă asta, iubitul și scârbitul prof de istorie a fost fotografiat realizând fețe ciudate și care trezesc palpitații. După spusele colegului meu Corrado „Tre să ai curaj să îl vezi nud.”.

Și cam atât. PA

Și azi e 2 Aprilie și... ca să vezi: ieri chiar nu s-au făcut farse mai deloc. Excluzând faptul că am făcut pauzele de 15/20/25 minute și că diriga iar ne-a chemat la „munca câmpului”, ca să asistăm cum îi pică lui viezure mereu pantalonii, nu s-a mai intâmplat nimic.

A, ba da, grațiosul prof de istorie i-a pasat un picior colegului Corrado.

După școală am ieșit afară și am pălăvrăgit despre aceleași porcării despre care pălăvrăgim de vreo 2 săptămâni...și cam atât .

Btw: mi s-a stricat porcăria de view counter și mi s-au dus toate vizualizările, așa că străduiți-vă să faceți cât mai multe postând linkul http://stories-at-midnight.blogspot.com pe unde găsiți (mess, facebook etc) .

Hai PA

Și da, și nu. Ce naiba e Ziua Pământului? Toți sunt așa deștepți încât nimeni n-a putut să-mi explice CÂND e defapt. Că, CE e știu sigur...adică profa de mate a zis că se ocupă enel.ul și na.

Anunț la școală ”Bună ziua, am de făcut un anunț. Sâmbătă seara vă rugăm să participați și voi la Ziua Pământului ce va consta în stingerea luminii din casă etc” -faza cu etc am pus-o eu că am uitat ce bolborosea. Oricum nu a stins nimeni de pe bulevard lumina, că na. Dar ce e nașpa e că dacă n-ar mai fii atâția proști care fac ”hâhâhâhâ ce ratați coae ...să-mi baaag...” poate ar fi și la noi ceva mai pacifist. Da na, România - Țara tuturor Impobabilităților.

Și cu toate astea... pe Wikipedia zice că ziua asta în care se presupune că trebuie să ne culcăm de la 4 după-masa e pe 22 Aprilie. La noi la școală - și pe alte site-uri pe care mi-e lene să le caut acum- zice că azi e. Pe altele, că a fost. Deci, na. Când descoperă careva că de fapt NU EXISTĂ o zi a pământului, să mă anunțe. Vorba profei de mate: „Oricum s-ar ocupa Enelul de oprit curentu.”.

Partea bună e că acum totul se limitează la O ORĂ . Dar românii care sunt rasiști nu ar respecta nici asta. Știu că mulți iau chestia asta peste picior, dar na, dacă n-am mai fi așa proști ca popor și dacă am avea măcar puțină inițiativă, poate am putea fi și noi ca restul lumii. Dar la noi NU se poate. Eu sincer respect chestia asta și chiar am de gând să opresc lumina chiar toată noaptea. Eventual încerc chestia cu 12 lumânări în jurul meu și să mă uit în oglindă.

Vai ce m-am lungit. Asta e. Savurați ziua sau ora sau secunda pământului. PA

P.S: aici e un video care mi-a plăcut și nu-mi pasă dacă vă place. CLICK HERE

Postul ăsta e că na, tre' să o sperii pe conopidă că îi dezvălui Live povestea romANTIcă - „cono, cono, fii atentă cum facem, eu îți instalez un webcam și tu numai zici, totu e numa pe internet, numa pe internet”. Și na, zice că n-am tupeu și se bâzâie de mama focului. Asta că eu sunt pâinea lui Dumnezeu și că sunt prea BUNĂ ca să zic.

Dar...dacă aș scrie TOT - că la mine nu'i criză și am loc- ar face ca o conopidă coaptă în suc propriu. înțelegi la ce mă refer, de fapt nu înțelegi dar exemplific: te superi. nu vorbești și faci faze gen „aoleeeu...” =).

Înfine, te las să râzi cu râsul câinesc pe care știi atât de bine că îl faci imPerfect :)) .

HAI PA.

Și daaaa, n-am mai scris că n-am avut chef. Și daaaa, sunt binedispusă dintr-un ANUME motiv pe care nu am de gând să îl precizez pe blogul meu pesimist.

În seara asta apar RObotzi și o să postez aici link-u cu noul episod. În rest, nimic: teste, cerkez care se presupune că dacă ar fi dirijor n-ar mai avea nevoie de băț că ar dirija cu degetele, diriga care a facut nebunii cu feriga și care nu mai vorbește cu mine - de precizat că nici cu florile -, profa de mate îmi va da DOI și o va suna pe mama -cum zice că face din clasa a 5-a- și cam atât.

Voi... ce spanac ați mai făcut? Prost. Mă bucur din suflet. Asta e, nu toți sunt așa bine-dispuși ca MINE.
Dă REIT (rate) mai jos.PA
HAI PA.

P.S.: tot ce vreau e ca Tic Tac, Dunny, Yume să se ÎMPACE și să lase porcăriile deoparte.
P.S.2: mai vreau eu și altceva....
P.S.3: îmi distrugi dorințele, îți distrug viața - a.la „îmi distrugi ora, îți distrug viața”.:))

Și chiar nu știu de ce, dar totul se învârte, și asta presupun că e chiar de rău.

68 frate. Asta e, știu că lumea-i dezamăgită de mine, da nu moare nimeni dintr-atât. Dacă vrei să comentezi ceva, gândește-te că tu n-ai ajuns aici, așa că shut up.

Acu că tot te bucuri că am avut un punctaj nașpa, de care nu prea sunt mândră, înghite-ți limba și gândește-te că dacă ai fi mai inteligent, ai merge tu la olimpiada aia, nu să pierzi frunza-n dungă pe google, da na, e spiritul nepatriotic din mine care vorbește.

Hai că deja nu mai am chef. Asta e, n-o să mor din atât. Pentru toți cei care se bucură de eșecul meu, le urez poftă bună la ecler. Have fun.

PA

Și ieri a fost chiar zi cu ghinion. Că na, altfel nu se putea. Să suferim așa fără doar-și-poate. Nu pot zice că am învățat ceva mai mult decât știam, dar asta e o altă poveste.

Povestea mea a fost ca-n zmeul, dar și asta e o altă poveste. Povești... Dacă-mi ziceai de ele la 5 ani chiar credeam că există un Făt-Frumos sau vreo persoană care să se-arunce după un bloc pentru tine...dar acum impresiile că totul era doar de fațadă mi s-au confirmat.

Cui îi mai pasă dacă nu-mi pasă? Adică, dacă citești asta e clar că mori de curiozitate să vezi ce mama-naibii am mai scris pe blog. Și dacă moare vreunu că am și posturi mai siropoase, să se-abțină din comentarii. Da. Scriu că pot și că vreau și că nu salivez după orfani ca justin bieber. Poate nu chiar de ultima fază, dar esențialu l-ai prins. NU-mi Pasă de ce crezi, vezi, simți sau orice altceva legat de persoana celor care mă critică pentru că nu sunt așa cum vor ei.

HAI PA.

P.S: nimic nu se termină decât atunci când vreau eu să se termine - poți aplica și tu asta, poate te mai luminează. ;)

A fost supermegaultragigapetananoexa și iarăși supermega... tare. Și tot e puțin.


Și cum ziceam: Dance is the thing i can always do when people like you let me down. - degeaba cauți pe google, nu cred că găsești. Și legat de ”people like you”, o să scriu altă dată. Nu-mi strică nimic buna-dispoziție pe care încă o mai am în urma zilei de ieri. CLSD ROOOOOCKKKKKSSSS  \m/

Și în dimineața asta m-am trezit din nou fără chef de școală, am deschis calculatorul și am căutat ca de obicei știri despre ce se va întâmpla azi. Cum eram încă în timpul somnului matinal, am scris în loc de „12 martie”, „19 martie” și ghici ce?

Primul titlu: „19 martie, ziua Z, Super Luna ar putea produce catastrofe ...” și am dat și eu clic ca tot omu' curios. Deci, pentru a sintetiza articolul de AICI (pentru cei care au chef să citească), luna se va apropia mai mult cu vreo 30.000 km (27.822 km mai exact) de planeta noastră. Mă rog, n-am chef să stau să butonez toate cifrele alea fără rost. Asta e o chestie care cică nu s-a mai întâmplat de 19 ani la noi, că na. Oricum, ideea e că luna în loc să ocolească pământul în formă de cerc, o să-l ocolească în formă de oval și logic că va fi mai aproape...

O să se vadă toată noaptea luna, cam cu 15% mai mare și cu 30% mai strălucitoare, iar ca de obicei trebuia să existe și chestii mai creepy, cum ar fii că apropierea lunii ar fi cauzat dereglări meteo, gen: țunamiul *tsunamiul* din Indonezia, Ciclonul Tracy și alte chestii. Înfine, ăștia zic că mareele vor fi mai ridicate și apele oceanelor la fel ( din cauza atracției gravitaționale a lunii)...și că n-o să fie așa mari probleme.

HAI PA.

Și azi e Cupa Liceelor. Și personal mi s-a cam dus cheful, după ce am auzit ce-am auzit. Din ăia pe care-i știu eu, vin toți, iar ăia pe care îi știu ăia pe care-i știu eu vin și ei toți...deci ajungem cam la jumate de București.

Și am o senzație că la 5 mă car d-acolo. Și cum prezicerile lui cartof se transmit prin messenger, așa o să și fie. Chiar nu mai am chef, sper ca atunci când ajung acolo să îmi revină.

Scriu din nou când mă-ntorc.
HAI PA

Și cum mi-a venit pe moment inspirația, săptămâna trecută am avut parte de o surpriză surprinzător de neinteresantă. Colega noastră care nu prea ne mai e colegă de ani buni a hotărât să facă parada tâtanilor (rataților) și a venit la școală cu un Poponeț care a lăsat-o după un timp că probabil îl sunase maicăsa că i se răcea laptele.

Așa...și vine colega asta a noastră neschimbată de 2 ani (posibil să fi stat numai în casă) la geam. Apariția a fost cam ciudată gen ușa era la 10 metri, dar nu asta contează. Ideea e că a făcut cunoștință cu diriga care, în bunătatea ei fără cap și fără fund (adică inexistentă) i-a zis că: Știi că nu ar fi trebuit să te primesc, că la voi la școală sunt păduchi.  Și astfel întâmplarea face că jumătate de clasă a început să râdă și să se scarpine în același timp.

Cam asta a fost chestia „fun” pentru care am scris postu'. Dacă acum mi-am amintit, asta e. Și după cum ziceam, colega noastră s-a evaporat atât de repede pe cât a venit, probabil s-a condensat pe parchet, cine știe. Sau poate din cauza dirigăi, că na, are atracție doar la flori.

Hai PA

Mda. urât din partea mea să nu postez 4 zile...nici azi nu aveam chef să postez, dar na, altfel chiar nu mai intră nimeni pe blogu' ăsta.

Între timp, CrazyMonkeys au tot schimbat chestiile cu videourile gen au șters de pe youtube să sperie juma' de țară, apoi le-au pus la loc. Chill, poți da sărci pe iutub (YouTube) și să vezi RObotzi ep06s01 - episodu' 6 din sezonu' 1. Cred că pentru tipii ăștia ar trebui să se facă un premiu special. Au „cucerit” mai multe teritorii române decât Mihai Viteazu'.

Da, „ciumbar escroc”, MO e MOna și vrea „lubrifiant din lacrimi de pui de panda”, gen adică o faci proastă? Ia'ți și tu jante cromate Louis Vuitton de enșpe mii de inci :))
LINK HERE.
Dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că replicile o să apară și pe citatepedia.ro.

Acum tre' să merg să învăț despre primul război mondial (care de fapt n-a fost așa mondial).
PA.

N'am nimic interesant de zis în postul ăsta. De fapt, nici măcar nu înțeleg de ce am început să-l scriu. Cred că pentru criterii de genul: sad o să îmi fac un alt blog. Și pe ăla nu voi mai scrie așa des, dar va fi mai „pompos” gen o să vedeți că pot să fac și eu compuneri cu expresii mai kinky, dacă vreau. De fapt intenția mea nu e să demonstrez cuiva ceva, intenția mea e să îi spun cuiva ce mă macină.

Și aici nu prea e indicat să scriu, că na, îmi respect inițiativa de a avea un blog cât mai realist.
Vă anunț eu când fac blogu' ăla.
HAI PA.

Azi e 1 martie și na. „Mărțișoare tuturor!”

Cum am pornit calculatoru' m-au invadat mesajele și mass-urile gen „prea penal”, „belea asta”, „baaa mori de ras” etc. legate de seria RObotzi - maded by CreativeMonkeyz. Observ că s-a terminat fenomenul „nuuștu'” și „două” și s-a descoperit America.

Și mie-mi plac ăia, da' nu postez în demență aceeași chestie peste tot. Gen orice român de rând are acum la status vreo replică din serie. Fenomenal. Și când te gândești că acum 1 lună habar-n-avea Gigel că există Mo și F.O.C.A. . Eh. Stay chill, că nu ați descoperit voi RObotzi. Au mai fost trimise multe alte massuri până să afle și Poponeț.

HAI PA.

Nu am postat ieri, că mi-a fost rău. Am făcut răceală acută și a trebuit să beau ceai, deci n-am mai avut buna dispoziție de a scrie pe blog. Asta e.

Cu toate astea, am avut o zi destul de reușită. Excluzând primele 9 ore din zi în care, cum am zis și mai sus, am stat în pat. Aseară pe la șapte -adică 19:00- am mers, fără niciun chef inițial, la TNO - Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”- la „Liliacul”, link AICI .

A fost super.tare spectacolul. Chiar nu mă așteptam să fie așa calumea- excluzând unicul motiv pentru care am mers acolo. Da, ăia care se prind, bine. Ăia care nu, la fel de bine.

Deci... G-E-N-I-A-L. Să nu mai zic că aplauzele au ținut vreo 20 minute, de nu mai știam după dacă mai aplaud sau nu. Oricum, cred că mai merg. Nu tot la ăsta, la altu'. Poate la Hedda Gabler, când o să mai fie.

Azi...tre' să merg cu ai mei pe nu-știu-unde, că suntem invitați nu-știu-unde. În fine. Mai bine mai mergeam o dată la teatru, dar în fine.

PA

Românii au talent

-și asta e sigur.

Deci rămâi perplex cum vine vreun imatur de 22 de ani -care nici nu se prezintă- să facă pe Matrix pe-acolo...cu crocodilul. Gen du-te în fața lu' Mihai Petre și prosteștete cu jucăriile, apoi când te dă toată sala afară, zi „părerea voastră”, apoi să vină maică-ta și să se certe cu juriul și în final tu să te alegi cu o Cola din care băuseră încă 3 persoane.

Well done. Serios acum, dacă mergeam eu, măcar nu făceam atâta tam-tam. Pierzi, asta e. Practic, nu ar trebui să ne mai uităm la televizor niciodată.

Oricum, Blockbusters Crew rulez, tipul al cărui nume nu-l știu *parcă Cosmin* care a dansat popping, rulez, iar tipa cu câinele, rulez, too! A,da. Și ar mai fi Regele Rock'n'Roll.ului, tipii de se țineau în mâini și Dracula - deci bestial tipul, dacă a început și juriu' să danseze, Keep It Up!-

Cam ăsta e topu'...și na. Dă reit *rate mai jos, să zici cum ți s-a părut postu' și cam atât.

PA.

Și cum ziceam, azi e 24/olimpiadă la engleză/întors acasă/postat pe blog. Genius day. Și cum chiar n-aveam chef să mă apuc să scriu la vreo materie sau să învăț la fizică...și deci am ales calea cea mai nonplictisitoare -BLOGul.

Cre' că ați văzut că nu postez așa des în perioada asta, pentru că fac durere de degete dacă scriu prea mult și am găsit ocupații mai interesante - fără comentarii la asta. Gen: chiar am chef să-mi bat joc de cineva -nu că nu aș face-o zilnic...da' na. Spanac e la putere acum că s-a oprit zăpada și că m-am convins cine și cum e - a se lua ca atare.

Nu e o decernare a premiilor Bibi, doar că aș vrea să le mulțumesc celor care au înțeles unele chestii. - se știu.

Cum n-am de gând să-mi calc pe orgoliu, nu mă iau de nimeni momentan - e o diferență în a te lua de cineva și a-ți bate joc, tot de cineva - și  totuși, toți sunt la fel. Măcar fiți mai maturi și nu mai mințiți atât, că vă crește nasu' și se face cât o bârnă.

Hai PA.



Vorba zilei: târâtură - simte-te.
Vorba zilei de ieri: ghimizdroc.

Nu, again, n-am postat ieri, că așa n-am avut chef. Acu' ninge...purfect. Am mereu o stare nașpa din cauza zăpezii. Cu fiecare ninsoare, oamenii se fac tot mai „înghețați” și gândesc tot mai puțin -nu bat niciun apropo. Dacă tot ai intrat pe blogu' meu, e problema ta dacă te consideri sau nu.

Mi-a venit așa un dor de munte, de o ieșeală și de o scăpare de proști care sunt și mafomiști pe deasupra (a se lua ca atare). Dacă nu erau site.uri cu „insulte” sau alte chestii, mulți cred că tăceau din gură. Și pe mine m-a luat valul de la ninsoare, da' na...tot la părerea de mai sus rămân.

Îmi pornesc music-playerul ( My dream is to fly...) și uit de ce vroiam să vă zic -tipic mie. De fapt, nici nu prea am nevoie să mai scriu, că nu prea am de ce să vă zic. Poate se produce între timp o altă explozie solară și poate dă-doamne, pier sufletele neînțelese.

Aveam un chef așa să le mai zic adevăru' pe față oamenilor, da' ca de obicei, mi-a pierdut cheful. Nu merită. Poftă bună la ecler și PA. 

P.S: vorba zilei: Tăia-v-ați venele!

Da, n-am postat ieri. Și? Hai că n-ai murit. A urcat iar Ați udat florile - acu' e pe locu' 1.

Ieri n-am avut chef să scriu pe blog, și de fapt, nici nu prea am avut despre ce. Da' azi e o zi specială, în sensu' rău al cuvântului. NINGE. și acum chiar detest asta. E frig de-ți vine să dârdâi și lângă calorifer, că na, e criză și nici căldură nu mai e. Dar logic că eu trebuia să găsesc o soluție inventivă - dat aeru' condiționat pe cald.

Acu' dă-l și tu, că na, după să nu zici că nu aplici sfaturile înțelepte. Nu-mi place zăpada'n București, da' la Predeal să ningă că poate așa fac ceva weekendu' viitor și scap și eu de proștii d'aici. Sau mai bine, peste două weekenduri. Sau lasă, mai bine săptămâna asta.

Habar.n-am. Frigu' a dat peste mine rău și m-am îmbolnăvit de la Need For Speed: Hot Pursuit și numai aia mă joc. M-a înnebunit geru' -nu de parcă n-aș fi fost. Mă uit pe geam și ninge...o priveliște minunată. Dacă era de Crăciun, mai ziceam, da' așa ... nici ciori nu mai văd. M-am plictisit. Cred că mă joc.

Nu mai am chef de frecat tastele într-una fără rost.
Hai PA.

Vorbesc cu multe persoane care se simt nașpa din cauza anumitor chestii legate de alte persoane și m-am gândit să fac un post - cât de cât realist.

Oricum, și eu sunt relativ în aceeași situație, dar n-o să mor. În fond, ce nu te omoară te face mai puternic...but who gives a damn?! Oricine te-ar fi făcut să te simți nașpa, o să își revină la un moment dat...și probabil atunci o să faci tu ce a făcut el -știi tu:distrugere reciprocă.

Ăsta e cred primul și ultimul post în care o să pun ceva mai trist, că na, după-mi scade audiența - că am auzit că mi-au citit toți ăia din clasă blogu.

Dacă tot ai chef să suferi și să te afunzi cu capu.n wc că te-a rănit Gigel -ăsta mi-a venit în minte-, să asculți muzică tristă și să începi să te tai cu cuțitu de bucătărie să fii în trend, măcar ascultă și tu ceva cu adevărat trist. - și nu mă refer la melodii gen „te uiți nedumerit pe stradă și vezi că vrea o frunză să cadă”- :



Acum că v-ați ales și cu ceva de ascultat, nu mai am chef să scriu.
HAI PA

p.s.: Ați udat florile - link AICI- a urcat pe locul 3 în topu. postărilor. o fac pe diriga vip cam în 10 luni, după calculele mele.

Dacă până acum îți era rușine cu numele tău, te asigur că nu e cine știe ce, decât dacă n-ai apărut în următorul clip.



RATE la greu, deși e criză, nu mori dacă dai click mai jos.
PA =)))

La noi în clasă, replica de la titlu a devenit deja ca un salut. Acum o să vă dați seama și ce ne influiențează gândirea.

Prima zi de școală după vacanța de iarnă, diriga intră în clasă, zice Bună ziua, luați loc. Ați udat florile?

Ora de dirigenție: 
diriga: O altă problemă. Clasa a 7a, eu nu știu ce să vă fac să vă dați seama că florile trebuiesc udate. Chiar nu știu!. Cred că vreți să ajungeți ca și cei de la 7C, să aveți în loc de flori, 3 bețe. La ei, spre exemplu, nimeni n-a venit în vacanță să ude florile, decât diriginta lor, care a venit să ude cele 3 bețe -da' ce au mă ăia'n clasă? bambuși?=)), în fine -. La voi în clasă, ia să vedem, cine n-a fost plecat în vacanță? - au ridicat 4-5 mâna- Păi bun, și din cei 5 care ați ridicat mâna, decât Denisa a putut veni - de precizat că ea nu a venit la școală. De acum înainte, hai, câte 2 fete udați florile timp de o săptămână.


Azi:
diriga: Ați udat florile?
Alexa: da, doamna, tocmai asta vroiam să vă zic.
diriga: ia spune, Alexandra, ce s-a întâmplat? (linișteee)
Alexa: păi, doamna, da' Alexandra (cealaltă) nu a vrut să ude florile.
diriga: acum care bancă urmează? a 2a bancă, ce faceți, nu udați florile?
Noi: Păi, doamna, știți, asta e prima săptămână și noi știam că prima bancă udă florile.
diriga: așa e. dar, măi, nu e greu, fetelor. doar de trei ori pe săptămână: lunea, miercurea și vinerea. Ce e așa greu, nu înțeleg. (uitându-se la flori): dar lasă că mai rezolvăm noi data viitoare.

*EU: la noi cu udatu florilor e ca la Two Girls One Cup.
Ăia din spate: =))))))))

* o să mai continui cu chestii de genul, pe parcurs. dă și tu pe butoanele de mai jos, dacă tot ai citit. Hai PA.
*nu uitați să udați florile.

Legat de oamenii de la REBU:


diriga: ia zi, Bianca, ce s-a întâmplat?

EU: Păi, doamna, mi s-a spart punga de pufuleți și m-am dus după femeia de servici (care apropo bea ceai la bufet) s-o chem să măture. Și mi-a zis că's obraznică și să adun eu.

diriga: Păi, daaa. Doar că nu trebuia să o chemi pe ea să măture. Trebuia să îi ceri un făraș și o mătură, să vii să strângi tu.

EU: =)))))
diriga: - aici nu am mai înțeles ce a zis - dar de acum încolo să vă învățați să vă strângeți gunoaiele, că am găsit aseară debandadă!
EU: Păi am înțeles să strângem gunoaiele noastre. Da' când trecem pe hol și aruncă alții pe jos, femeile de servici tot pe noi ne pun să strângem.
diriga: Păi da, Bianca, pentru că voi trebuie să aveți grijă de școală. Voi ce ziceți? Dacă Bărbulescu e de servici și trece pe lângă gunoaie, trebuie să le și ia? Păi tu gândești ce zici?
EU: Păi nu mă refeream la asta. (=)))))) ). Mă refeream că dacă aruncă alții, tot noi trebuie să strângem gunoaiele lor?
diriga: Nu, trebuie să te duci, să îl apuci de guler și să îi spui că nu e bine ce face.


- aici se încheie conversația numărul 1 @ diriga.

* Chestii suplimentare:
Căpățână: Bianca, pentru asta vei avea nota scăzută la purtare, DAR NU NUMAI DE ASTA!

Nu, n-am scris ieri. Și nici azi nu aveam chef să scriu, da' na, am zis să nu las furnicile să moară de foame și de ger. Că veni vorba de ger, vin Frigurile Polare. Stați în case, sub plapumă, că dacă nu, e rău de voi.

Pe mine mă doare capu' de la frig, cred că am și răcit și na...am un chef de  nimic cum ai tu să citești o carte - că altfel n-ai mai fi ajuns la blogu' lu bibi-,sau orice altceva. Azi a fost interesantă varianta de Barbra Streisand adaptată la Constantin Cerkez...și cam atât. Au mai fost faze...dar vă fac acum posturi separate. Dă și rate că nu te doare mâna.

HAI PA.

Și azi e Sf. Valentin, adică Ziua Îndrăgostiților. Poate mai pun ăia la școală cutie de carton care oricum se rupe, ca să băgăm scrisorile care ajung tot la noi, dar asta doar dacă „dragostea e împărtășită”. Get lost. Anul trecut am primit 5 scrisori și 5 trimisesem și eu. Deci asta înseamnă că ce? Că sunt 5 persoane îndrăgostite de mine, dintre care 4 fete.

Serios, acum. Trăim în România, și oricât am vrea ca o sărbătoare preluată de la geniile americane să fie la fel de populară aici, n-avem cum să reușim. Păi, spre exemplu ce știe Mărie care duce vaca la păscut despre ”Valentine's day”? Adică, totuși, avem și noi Dragobetele (sărbătoare), care, după tradiție - ca să nu te pun să intrii pe wikipedia, că știu că nu ai capacitatea intelectuală să o faci - zice că: „Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie și este echivalentu' românesc de la Sf. Valentin.”. Păi, mă, ori. ori.

Cre' că juma' de populație (masculină) românească deja a făcut crize când a aflat că tre' să facă cadou persoanei cu care conviețuiește și pe 14 și pe 24 februarie. Oricum, mai bine v-ați canaliza energia și banii în a vă cumpăra un bec pentru la baie sau haine noi. Lasă fotbaliștii și restul v.i.p.-urilor să facă cadouri pompoase, că doar p'ăia'i dă la TeVeu.

PA

Azi e o zi cu „ghinion”, să zicem. Dada, am stat să învăț, Me The Nerd. Probabil așa a fost mai bine, altfel mă gândeam la ce să mă gândesc.

Ieri a fost ziua mondială a spanacului...și deci, na. Am mers la Piața România (Plaza Romania) la MovieÎNplex și v-am zis aseară că am văzut o porcărie de film de la care am plecat la și jumătate. Azi, cum am zis și mai sus, am stat în casă și am ... tocit. Vroiam să zic că despre Primul Război Mondial, da. mi-am amintit faza cu „Domn. profesor, când începem Primul Război?” - nunu, noi o să îl începem pe al Treilea, cu bețe și pietre, dacă mai ține tot așa criza. Lord Băsemort ne vrea pe toți morți și deci na...asta e, o să bage un Minusus Totalus din nou și vor da iar la TeVe.u clipuri cu oamenii care mănâncă mâncarea pisicii.

Deja am găsit cu cine să socializez. De fapt, cu cine socializez eu întotdeauna - se știe.

HAI PA.

P.s.: ”Do you ever feel like a plastic bag, drifting trough the wind, wanting to start again?” , da, „fatăăă”, e melodia aia mișto a lu Katy Perry. Hai pa, că iar îmi amintesc.

Păi, să împart fericirea mea de număr ghinionist cu voi, nu? Dada, cam așa. Probabil că mulți nu știu la ce m-am referit toată săptămâna prin „mai e 4” sau „mai e 1” și cum deci azi s-a împlinit ziua care o așteptați toți, vă voi zice că acele chestii reprezintă zilele până la ziua mea de naștere - pentru necunoscători.

Așa că, dacă încă nu mi-ai zis mult-auzitul „La Mulți Ani!”, e problema ta. Să nu te mire după de ce te numesc mitocan (ă). Deci da, de azi port un număr cu ghinion, „13” - deja mi-e dor să am 12 ani.

Vă mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături, bla-bla, pierd firul, sunt în carusel, se duce semnalul...Da, deci pe scurt: merci că v-ați comportat relativ ca niște oameni azi și că ați fost în mare parte de treabă -e ceva de admirat pentru unii inapți. NU Mi-am făcut ziua, ca să nu comentați ca proștii „bine că pe alții i-ai invitat și pe mine nu”, oricum o să comentați, da de acum înainte nu mă mai interesează, ai aflat ce te interesa.

Deci, da. Deci, poate. Deci, nu. Nu cred că se va schimba ceva pe blogul ăsta pentru o perioadă - să fiu mai „cutie-pie”. Oricum, l-am îmbunătățit, după cum puteți vedea: sub post vă puteți da cu părerea (înafară de comantarii) și dacă deschizi „pagina postului” -> adică dacă dai click stânga cu mausu (mouse-ul) pe titlu postului, o să îți apară să dai share on twitter ( șer pă tuităr).

Acum...nu mai scriu.
PA.

P.s.: ”How do you know?” sau pe românește ”Cum știi dacă ai noroc?” e o porcărie plictisitoare.

La Mulți Ani Yume!<3 și deci nu, postul ăsta nu va fi în întregime despre ea. Deși multe persoane ar merita să le fac câte un post, asta ar însemna să am numai un blog în care să caracterizez lumea. DECI NU!

Azi...deși e o oră relativ matinală, ideea e că am Feisbucărit până acum. Și ce am văzut ? Eh, bibaduze. Ce-s alea? Pițipoance. Și ce fac ele? Suferă de ele. Mai citesc și eu comentariile altora - la care alții dau like în disperare- și un singur emoticon transformă un comentariu într-o conversație de 3 pagini. Excluzând asta, noua modă e să intrii „pă Feisbuc”, să nu intrii pe mess, să uploadezi poze, să-ți lași singur comentarii, să aștepți să îți mai lase unii-alții, să fii pe fază și BANG!, să începi să „socializezi”.

Oricum, m-am convins. Numa' suferințe au invadat rețeaua asta de „socializare”. Își pun toți și toate poze cu „iubi” și după mai comentează în prostie „its over” -fără să aibe bai de engleză-, apoi lumea întreabă „ceee:O? fatăăă, povestește-mi:O” etc. E chiar amuzant să citești - ca și blogu meu de altfel.

Logic că o să sară toate paparudele cu gura pe mine, că „și care e problema ta?” eh, na. De parcă nu mi s-ar mai fi întâmplat până acum. Eu spre deosebire de alții, n-am nicio problemă. Asta e părerea mea despre inteligența suferindă de propria prostie, nu mă doare nicăieri dacă ești pro sau conta.

Detalii suplimentare:
- nu m-am referit la nimeni în special.
-dacă te simți, e problema ta.
-PA.

Azi a fost 10 și doar știi că mai sunt două zile până sâmbătă - vă reaminteam doar că aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă, că na, nu mai e școală...

Azi mi-a mers chiar bine. Am mai băgat niște bănuți la pușculiță, am luat un 10 la franceză - a se citi așa cum e scris, cu ”f” mic-, l-am făcut de râs pe un pămpălău „emo” -care cred că în loc de șampon utilizează ulei de motor - și...cam atât. A, da, am mai descoperit și cel mai lung cuvânt din câte știam eu până acum -
pneumonoultramicroscopicsillicovolcanoconioză  - respect pentru cine l-a inventat, cred că n-a dormit o săptămână încercând să-l pronunțe.

În rest...na, nimic. Azi a fost același lucru la școală ca în oricare altă zi. S-au certat aceleași bibaduze, s-au bătut aceiași ratați, s-au împăcat același tip cu aceeași tipă...și în rest mai nimic. Eu pot să zic că a fost totuși calumea...că POT.

Cu toate astea, școala noastră e plină de treiningari la 3 ace - că al patrulea l-au uitat în căruță- și de tipe periculoase cu coșuri infecte pe față - combinația perfectă de la cocalarus eternus.


Și citatul de la neuitatul și mult-adoratul nostru profesor de chimie: ”Bă băiatule, bă, taci din gură și citește, că altfel rămâi prost!”

Hai că am găsit cu cine să vorbesc. PA.

Azi e 9 și chiar nu am chef să postez mult că nu am chef de nimic. Vreau să fac ceva, dar nu am ce, vreau să mă simt din nou bine, dar n-am cum. Personal îmi bag ceva ce n-am în porcăria asta de zi.

Singurul și unicul lucru care a fost mai interesant a fost când iubitul și admiratul nostru profesor de istorie, CERKEZ, s-a așezat pe scaunul madrigal al catedrei și a produs o mică fisură între cele două chestii care susțineau chestia pe care te așezi...și deci astfel a reușit să rupă scaunul și în același timp, curul lui a fost influiențat de Legea Gravitației și a făcut cunoștință cu solul. Revenirea spectaculoasă a fost primită în hohote de râs că zici că eram scăpați de la ZOO...apoi am continuat cu Alianța celor Trei capre...sau a Celor Trei Mari Puteri - tot aia.

Cum chiar nu am o dispoziție necesară, vă transmit un necălduros PA.

Mai e 5 - hai că nu știi tu d'astea.
Și după cum ziceam, am purtat zilele astea discuții din ce în ce mai interesante. Mă, asta e. Se vor supăra ăștia din tabără pe mine, da' nu am timp să pun toate videourile. Pun și eu câteva, că na, după, dacă pun prea multe, îmi scade „audiența”.

Vroiam să vă mai zic din tabără, da' știți că n-am timp. Acum vorbesc cu ( de enumerat):
- Giselle (the telescaun mountain DEW)
- Porc care se-nțelege cu chimia ca porcu' cu dovleacu' și care apropo, mă consideră „retardată” - hai săriți toți să-mi luați apărarea .
- Delia ( the 666 satan like this)
- Poket - e poket nu pocket, că na, așa vrea ea- ( care se pare că are ceva cu „na” - urile)

Deci, dacă stau să mă lălăi pe blog, creierul meu se distorsionează și cum deci presiunea atmosferică depășește normele europene ale Norvegiei din Asia (by Elena BăsescuT), nu voi mai putea scrie pe blog.

Da' nu se întâmplă asta la spanac - știi tu, chestia aia verde.


HAI PA

Back from tabără. Daaa, văd, v-a fost foarte dor de mine, mai bine nu vedeam...serios? 76 notificări pe facepoc (Facebook) în...4 zile în care n-am intrat pe net? e ceva.

Impresii? Genial. Dacă n-am mai intrat eu atât pe net, e logic că am avut o preocupare mai interesantă - o să fac un post și cu lucrurile de care deja îmi e dor din tabăra asta. Deși n-am stat cu ”copiii”, JUR că a fost supercalumea.

Ca de obicei, la început nu mă prea avea nimeni la suflet...nu că până la sfârșit devenisem idolu' tuturor, da' măcar am legat acolo 2-3 conversații cu fiecare și am făcut lumea să râdă. În orice caz, știu că nu ați face și voi la fel, da' eu una aș da cam orice să fie așa mereu și întotdeauna...but who gives a damn on what am i saying?

Să vă zic cum a fost? Păi, m-am exprimat în 2 paragrafe destul de bine sper. Dacă vrei așa mult să știi cum a fost, vino și tu ... la anu'. În vacanța asta mi-am dezvoltat tic-ul în a zice ”spanac” (pe care apropo am All Rights Reserved în orice conjunctură ar fi) în cam toate locurile. Asta și că am învățat să mă las pe limba clăparului ca să carvez ( adică să fac carving în limbaju' meu). Dacă nici asta nu înțelegi, înseamnă că n-ai cultură din măslin.

Și na, ne-a făcut Dani căi bătătorite de schiuri prin căpățână să facem cum zice și cum face el. Oricum, nu asta e important, important e că am fost ATÂT de buni încât toți am primit medalii...și că am făcut-o pe Diana Cea Mică Cu Gura Mare să se simtă mai bine (să se însănătoșească). Cam da. Ce e nașpa pentru mine - deși, logic că dacă nu-ți pasă nici n-o să citești - e că se pare că îmi pasă ceva de ăia din tabără...spanac tot spanac rămâne.

Oricine ai fi, mersi că ai citit, și da, spre ghinionul și indiferența tuturor (care înseamnă că au citit până aici) o să vin în majoritatea taberelor. Hai pa.

Azi e 30, deci cu încă o zi mai puţin până se termină anu'. Deja încep să mă streseze aceleaşi melodii pe pârtie, da' asta e acum, ăla de la KissFM seamănă cu un drogat care mai are puţin şi se aruncă cu capu'n gunoi.

Pe pârtie, am avut o zi super tare. Mi-au ieşit şi virajele şi săritura -a.ha!. Fac o paranteză: postu' ăsta s'ar putea să fie ceva mai scurt că la 7 merg la Dani xD.

Aşa, deci, cum ziceam, pârtia Cocoşu' era în loc de "the best", "dă căcat" . Numai gheaţă îngheţată - na expresie poetică - şi oameni pe schiuri care habar n'au care e diferenţa dintre clăparu' stâng şi clăparu' drept. Eh, asta ca asta. După, pârtia Clăbucet era marfă rău, chiar perfectă - de dimineaţă!. La prima tură, o femeie urâtă şi cu nas ca de struţ, a intrat cu beţele în spatele meu, habar-n-am cum, apoi a început să ţipe de nebună. Eu aveam protecţia şi n'am păţit nimic, da' isterica a început să mă înjure cât stătea pe jos uitându'se chiorâş la mine.

În fine. La prânz, aşa ceva n'am mai pomenit. Era o fetiţă cam de opt anişori cu ditamai claia de păr îngrăşat prins în două codiţe. Asta ca asta, că na, se'ngraşă păru' de la căciulă cum se îngraşă oamenii de sărbători. Mă da ideea e că avea nasu' ăla mai mare decât Casa Poporului...şi era şi stilu' Mr. Bean. Ăla e frumos, dă'l naibii, pe lângă "asta-mică". Ideea e că avea şi aceleaşi mişcări ale nasului, gurii, urechilor...iar acum am realizat o corelaţie între ce scriu eu aici şi ce vorbeau ai mei - ultimu' răcnet. Păi chiar că. Dacă o să mă sperii eu de ceva, mă voi speria de copilu' ăla ciudat.

Hai că plec. PA.

Hai bună. Ăsta o să fie un post plictisitor. Da' ce contează? E al meu. Dacă tot ai intrat, logic că îl vei citi şi astfel nu te vei mai chiomba la aceleaşi site-uri plictisitoare pe care intrii.

Aşa. Azi, m-am trezit - de apreciat faptul că acest lucru a fost realizat la o oră matinală : 7:15 -, m-am uitat pe pârtie şi era o grămadă de zăpadă ... îngheţată, că na, au fost -15 grade neCelsius azinoapte. Şi era atât de plină pârtia de oameni, încât nu vedeai niciunu' - de fapt, e şi logic că la ora aia se scoală decât ăia care n-au somn.

De la 9:30 am avut snowboarding până la 12 şi la prima tură am luat trânte, da' după mi'am revenit - că de, musculatura, oasele, tonusul, alea-alea... Mi-a reuşit o săritură de care sunt mândră, dar după logic că m-am împotmolit. După 12, am fost cu ai mei să-mi iau cască, că-mi era frică să nu îmi fie afectat creierul din cauza şocurilor suportate.

La 14:30 am plecat din nou la snowboarding şi m-am întors la 17.00 . De data asta am avut casca şi culmea - n'am mai picat deloc. De fapt, s'a împiedicat un idiot - care în loc de pantaloni de snowboard avea nişte pantaloni adidas dă fâş şi ăia vai de ei - de propriile picioare şi după s-a produs extorsiunea cu mine. Poftă bună la ecler, ăluia. Na că mi-am amintit : semăna umpic cu cineva, aceeaşi ochi strâmbi ieşiţi din orbite şi degetele alea umflate cu gaz halucinogen.Mă doare mâna din cauza boarder.ului ăluia, care habar n-avea ce înseamna board. - a se citi bord.

Şi deci aşa...cam atât. Acum nu mai urmează nimic, că e prea mare coada de proşti care se dau că ştiu să schieze cu cracii'n sus şi cu capu' pe pârtie. Halal schiori, când or avea deadline la cum schiază? Ăştia - niciodată.
Hai că mai scriu ceva. PA.