Poate că e din cauza vremii...sau poate nu? Blogul meu nu mai e „ce-a fost odată”. S-a făcut cred o lună de când nu am mai postat. În această lună a fost ziua mea -12 februarie-, am avut parte de o excursie la Poiana Brașov, am avut parte de certuri, împăcări, etc. și recent...am fost la un proiect foto. Am răcit, căci nu se putea altfel și mi-am făcut planuri să-mi fac un alt blog, fără ironii de duzină, un blog „de suflet”, în cel mai rău caz - vai, ce a-la fuego a sunat asta. Probabil e din cauza răcelii sau...na, nu știu.
Ideea e că am realizat în această lună că pot mai mult de-atât, că sunt mai solicitante posturile alea care îți dau de gândit, posturile gândite, nu cele în care doar atribui 4 „adjective” profilor sau rasei umane. nu.
Parcă e totul degeaba aici.
Pa,
B.
De ajuns
Ion Luca Caragiale
După cum zice Google, astăzi se împlinesc 160 de ani de la nașterea marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, pentru care sincer am o doză mare de.. respect.
- Ce a făcut el?
- Păi, simplu. A ironizat societatea, și-a umplut operele cu sarcasm, și-a lăsat umorul să se dezvolte și a lăsat CEVA în urmă (printre care și Berăria Gambrinus, care azi e monument istoric ruinat, din nefericire- mai multe informații aici).
Chiar dacă nu mă regăsesc în totalitate printre cei care îl IDOLATRIZEAZĂ (da, există, mai mult ca sigur), pot spune că îl admir și că întotdeauna voi spune numai lucruri bune despre el. Nu cunosc în totalitate ce se întâmpla în politică în acea perioadă, dar ceva îmi pare asemănător cu ce e acum..dar, cum am mai zis, nu cunosc.
Sintetizat, Ion Luca Caragiale a fost un om de care toți ar trebui să fim mândri.
Ceva inspirațional: „Un om nu trebuie să încerce decât ceea ce poate.” , „Zi-le oameni și dă-le pace”, „Celebru este unul care începe să trăiască după ce a murit.”, „O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere.”, „Proştii mor, prostia e nemuritoare.”, „Cel mai trist lucru în dragoste este faptul că de cele mai multe ori sufletul ţi-l răpeşte exact acela care nu are nevoie de el.”, „Nimic nu e mai frumos decât adevărul, nici mai adevărat decât frumosul.”.
În schimb, respect nu am pentru că atunci când cauți pe google apare (n. 30 ianuarie 1852), iar când dai pe pagina de wikipedia, adică aici, apare (n. 1 februarie 1852). Hotărâți-vă.
Pa,
B.
Tabara aka Deja mi-e dor...
Cine s-ar fi gândit vreodată că voi trece prin atâtea stări în nici măcar o săptămână? Am râs, am plâns, am făcut mișto...dar cel mai important... M-AM DISTRAT. Cu voi. Vă voi enumera la sfârșit. Dar oricum, vă știți voi, doar vorbim încontinuu. Da, poate la început nu am fost așa entuziasmată, pentru că nu prea știam cam pe nimeni...dar la sfârșitul taberei, deja aveam încredere în câțiva*(câteva). Și asta e ceva. Printre nopți dormite parțial pentru care Dia a fost dezamagită de noi (evident, i-a trecut) și zile pline de snowboard (sau ski), am învățat ce înseamnă să-ți pese și că există probleme mai mari pe această planetă decât chestiile de rutină...cum ar fi distanța. Dar gata cu sentimentalismele!
Pentru pasionații de ski și snowboard, cred că mai e zăpadă la Predeal, căci acela e cel mai tare loc pentru asta, sincer.
Cei mai tari/ Cele mai tari: Maria, Bias, Ștefana, Andrrrrrra :))), Anca (tipa fashion:>), Miru, Dia, Dia2, Cristina, și acum băieții: Tibi, Mitză, Rareș și Mihnea (ei vin la pachet:>), Porumbeeeeeel (=)) ), Mimi (cum să auzi Bibi în loc de mimi?), Andrei, Maaax (care e british și își permite)...și mulți alții.
Și ăia extra gen Porc, Bobo, Gizi etc, vă știți voi.
Hai că începe școala.:))
pa,
Bibi.
Începutul unui 2012 necunoscut
