Blogul cu de toate

Da, cum spune titlul...plec . Mâine. La 5 (numarul destinului, creepy dudes-.-'). Mă rog, trebuie la 6 să fim la aeroport, că avem la 8 avion. Who cares? You do.

Păi, nu prea am ce să zic. Că îmi va fi dor de câțiva...da. Posibil. Dar nu știu... înfine. Vă salut pe toți cei care îmi citesc postul. Presupun că veți mai fi conștienți de existența mea...peste o săptămână sau ceva de genul. Distracție plăcută tuturor celor care nu mă vor prin preajma lor și celorlalți. Am pus prima categorie la începutul propoziției pentru că sunt mai mulți oameni care fac parte din acea categorie.

Probabil te întrebi ceva de genul „o să fie schimbată bibi când se întoarce?”, sau chiar dacă nu te întrebi asta, e clar că voi scrie mai departe răspunsul. Pentru cei care bănuiesc că voi spune „NU MĂ VOI SCHIMBAAA EVER”, nu, nu asta vreau să zic. Nu știu. E o indecizie. Nu cred că oamenii se pot schimba, sincer. Știu că nu prea are legătură cu postul, dar acum mi-a venit inspirația. Revenind... Nu pot promite nimănui, nici măcar MIE că mă voi schimba, că voi fi o persoană mai bună sau că n-o să mai fiu așa cum zice conopidă „snoabă” - adică nu-mi pasă de ce simt/zic alții; că voi putea ține la cineva mai mult ca la propria persoană...NU. Nimic din toate astea. Dar pot încerca

-și propoziția aia am vrut s-o las intenționat în aer, fără vreun semn de punctuație la sfârșit.

Acum, vă rog, Ițili-Bițili din toate părțile, discutați „pe la spate” cât vreți.
PA,
-B.


P.S.: La mulți ani, Paul!>:D< Și îmi pare rău că n-o să fiu în București de ziua ta. Dar. Tot colegul meu de banca ramai. Cred.

Și da. Postul ăsta e pentru că nu aveam despre ce să scriu, și am zis să scriu despre colegii mei (de școală) care sunt plecați care-mai-știu-eu-unde. A, da. Și la sfârșit o să zic de cartof.

Deci da. Colegii mei (defapt colegele mele) au plecat. La Cucuieții din Deal, că nu mai știu cum se cheamă*. Și au făcut până acolo 12 ore. Și n-a fost Popicu', ghinion, n-au mai cântat despre pui. În schimb, am înțeles că au fost profele de limbi străine (lol). Nevermind, asta nu contează. Mâncarea a fost mai bună ca în București, am înțeles. Voi puteți aprecia că n-am omis subiectul ăsta. Carne mai tare ca piatra ca acolo sunt sigură că nu veți găsi, așa că apreciați ce aveți. Poftă bună. Oricum mâine vin colegele mele deci nu îmi fac probleme că o să mănânce ceva. Să vă fie de bine.

Acum, da, Anna, nu te'am uitat, că tot vroiai să apari în postul meu. Da, și mie îmi e dor de tine. Lasă că ne vedem la toamnă. Bucurați-vă cât puteți majoritatea. Enjoy your time. Și vezi să te distrezi cu prietenii tăi minunați cât n-o să te distrezi tot anul la școală.  :>.

Apoi, Cartof. Te bat dacă nu îți revi. O să îți exorcizez sufletul ca să nu mai ai cum să simți ceva. Bun. Și „nu glumesc”. Whatever. Poate te mai înveselești și tu citind nebunelile mele. Sau nu, dar măcar le citești. >:D< - și vezi că nu pun de multe ori pe blogul MEU semnul ăla, așa că ai face bine să îți revi.

PA și vacanță nebună tuturor celor care plecați,
B.


Notă:* = Straja.

Pentru început...temă nouă
Acum văd că și YouTube-ul s-a conformat cu faptul că eu am temă nouă pe blog. Da, asta era. 100%. Nu, ideea e că n-aveam despre ce să scriu. Și da. Parcă e mai marfă asta, dar totuși, mai bine lăsau și ei să iți poți alege care temă s-o folosești. HAHA. Nu știai că s-a schimbat tema. De aia probabil în timp ce-mi citeai postul ăsta (scris la obo-plictiseala) ai și accesat youtube.com și probabil ai dat și 2-3 massuri în legătură cu asta.

Apoi...postul meu.
În dimineața asta m-am trezit din cauza unor inapți ce își fac găuri în cap presupun (nu vreau să aflu defapt unde își fac găuri). LA ORA 7. Și să stai semi-adormită, apropiindu-te de a 2a fază a somnului, faza de dimineață...și să auzi un picamer (da, am căutat, asta e forma corectă) care mai că parcă ar vrea să îți zdrobească creierii. Ăia care și așa sunt 99% inexistenți la majoritatea. Dar, trecând peste asta, după ce m-am ciufulit mai rău decât eram, am decis să uit de picamerul ăla și mi-am luat măsuri de siguranță: mi-am pus perne în dreptul urechilor. Și ghici ce? Am ADORMIT. Am învins din nou prostia și cum zice Alki : cu încă o victorie la activ.

Post nou în 10 minute,
PA.,
B.

Așa de trist precum se și citește. Da. Bacul. Promovabilitatea țării - nici 45%. Fanii lui justin bieber o să zică „da' a fost exact 45%” . Nu. A fost 44,7%, că s-au pus camere.

Felicitări tuturor celor care l-au trecut. Succes celorlalți - o s-aveți nevoie.

Revenind la lucrurile importante. Violuri, sinucideri, etnobotanice și ... politică. Da, astea sunt știrile. Sau mai bine lasă. Să vă zic teoria mea despre bac.

Deci, totul începe în clasa I, când părinții ne dau la școală, facem cu toții primii pași într-o lume „minunată”. Învățăm alfabetul, adunarea, scăderea. Și aici unii se opresc. Urmează clasele din ciclul primar - da, ciclu se numește, dacă te bufnește râsul, plângi -, apoi gimnaziul. Se presupune că ai destule cunoștințe să știi că 6x6=36 și deci începe să ți se predea materie cu nemiluita. Teoreme peste teoreme etc. A 7a e cea mai nasoală. Pe lângă faptul că în a 7a sunt mai multe ore ca într-a 8a, e și exa-multă materie. Dacă treci, bine. Dacă nu, ori mai vi la toamnă, ori o mai faci odată. A 8a nuștu cum e, anu' ăsta văd. Oricum, e clar un lucru, toată lumea e tristă că se termină și bla-bla, toți promit că o să mai treacă pe la școală. Și d-aia n-am eu animal de casă. Apoi, liceul.

La liceu. - acum zic din auzite și văzute. Toți zic că se învață, da' nu prea. Evident, învață cine vrea, cică. De ce se mai duc majoritatea la liceu dacă tot chiulesc, nu pot înțelege. Dar asta e altceva.

BACUL. Primul mare examen, după cum zic mulți părinți. Când ajungi în punctul ăsta, vorba lui Hitler: „le zici de teorema lui Pitagora și ei te întreabă la ce club joacă”. Pun după videou. Sper să „spargă topurile”. Anul ăsta a fost cea mai mică promovabilitate. De ce? Păi, unii zic așa, alții altfel. Vă zic eu ce cred. Camerele n-au nicio vină că oamenii copiază și nu învață. De ce s-or mai aștepta unii să treacă dacă tot nu știu, nu pot înțelege. În fond, toți avem pretenții, dar nimeni nu face ceva în privința asta. Contestații? Cam peste 35.000 50.000. Ca să? Dacă iei 2 sau o notă mică, ok, faci contestație. Dar slabe șanse să iei după 10 sau notă de trecere. - no offense.

Deci se poate. Se poate să fim o țară așa incultă. E chiar deranjant să vezi coeficientul de inteligență în cădere liberă. Șmecher? Șmecher ești când știi mai mult. Nu trebuie să fii tocilar ca să ai cultură generală. Trebuie să fii incult-să nu zic prost- să te crezi mare-și-tare și să fi decât fizic, nu psihic. Sau poate nici atât.

Înfine. Pacea fie cu voi.

O zi nebună,
B.


P.s.1: aici e videoul care sper să trezească la realitate lumea.
P.s.2: cum se nasc peste noapte tot felul de cântăreți, încerc să promovez pasiunile altora. ascultă și tu.