Blogul cu de toate

N-am scris niciodată ceva mai patetic. Nu am eu inspirația necesară să vorbesc despre sentimente și alte porcării. Pentru că asta sunt defapt sentimentele, niște porcării, niște ”ceva”-uri care ne invadează când vrem mai puțin. Înțelegeți la ce mă refer. *înțeleg cei care nu cred că au o gaură neagră în loc de suflet, ca mine.


N-am de gând să încep cu monotonii de genul „am învățat că oricât de mult te-ai strădui să fie bine, tot se întâmplă ceva rău” sau cu tristeți de rutină. Nu. Toți avem probleme, toți suntem concepuți pentru a face față atât lucrurilor bune cât și celor rele. Mai greu cu cele rele, dar nu o să se oprească timpul pentru chestii așa mărunte ca viețile oamenilor. În fond, suntem doar oameni. Și ne prefacem. Defapt, e evident că dacă suntem oameni ne prefacem. Ați înțeles ideea. Tot ce poți face într-o situație de genul „lasă-mă să te las” pe care ți-o oferă „prietenii adevărați” -cu ghilimele, că altfel se simt-, e să spui ca mine. Se mai întâmplă.


Dar aici intră în acțiune partea creierului care se ocupă cu feelingul de „dar e altfel când ți se întâmplă ție”. Știu că prin posturile mele nu voi schimba pe cineva, nici nu am cum, oamenii nu se schimbă, dar nici nu e intenția mea să încerc asta. Mi se va mai spune de multe ori că „ce știi tu?” sau „tu nu știi, nu mai comenta”. Da, știți foarte bine că asta spuneți. Nu fac referire la „anumite persoane”, fac referire la oameni în general. Cred că am realizat și eu că toți zic asta la nervi.


Am atât de multe și totuși atât de puține de scris pe blog încât încep să mă gândesc dacă mai are vreun rost tot ce fac... presupun că iar îmi voi schimba stilul de a scrie. Voi face un poll -adică o chestie în care votezi pro sau contra- pe care oricum nu îl voi băga în seamă, pentru a vedea ce cred cititorii mei. Reinventarea e o idee bună...


Pa,
B. 

Știu că am lipsit mult. Și mai știu și că v-am lipsit mult. Scuze, n-am avut timp. M-a apucat mania ”Grey's Anatomy”, după cum au observat majoritatea...și deci n-am mai avut timp de blog.

Chiar îmi era dor să scriu așa...ce-mi trece prin minte. Doar că...știi cum e să vrei să faci ceva și exact atunci când ești unde vrei, să îți pierzi interesul. Așa e și cu scrisul pe blog. Dar cred că vă pot face un rezumat cu ce am făcut eu cât am lipsit.

1. Turcia - party all day all night (toată ziua, toată noaptea) și multă distracție, mulți străini. Înfine, înțelegeți voi.
2. România - not that much fun. Deci 2 chestii total opuse. Traseu: București-Târgoviște- Râmnicu-Vâlcea -Târgu-Jiu -Orșova-Drobeta Turnu-Severin - Craiova - București. Acasă. Însfârșit.

Da. Asta a fost. Nu prea mai am inspirație să mai scriu ceva, dar presupun că îmi voi reveni cu postatul.

Pa,
B.