Blogul cu de toate

Mai e puțin și se termină luna. Evident că m-am îmbolnăvit și mi-a fost foarte rău. Din cauza asta nici n-am putut să stau ieri la toate orele, dar, deh, se mai întâmplă.

Poftim, citește aici ca să știi cum e lumea, sau defapt, citești de curiozitate să vezi ce-am mai scris. Oamenii, așa cum au fost ei făcuți de părinți, sunt din naștere nașpa. Cum evoluează situația diferă de la persoană la persoană. Sunt atât de diferiți oamenii și totuși atât de...identici, încât sunt atât de multe categorii pe care sincer nu am nici timp nici chef să le enumăr. Dar ai înțeles ideea. Oricum, zilnic dau de mai multe categorii (și aici mă refer la comportament)...ieri, spre exemplu, mi-a fost rău. Au fost oameni care m-au întrebat ce fac și le-a păsat, au fost oameni care m-au întrebat ce fac și după au început să facă mișto și oameni care nici nu s-au obosit să mă întrebe ce fac.

Știți și voi că am dreptate. Pentru cine vrea să vorbească cu mine azi la școală, o să fiu de la 1 la 2 în școală, că altfel mi se face rău.

Pa,
B.

Deși școala a început acum o săptămână și...defapt aproape două, parcă ar fi trecut câteva luni. E un clișeu al despărțirilor și împăcărilor. Da, e mai aiurea când ți se întâmplă ție, dar...se mai întâmplă.


Evident, o să se trezească Ițili-Bițili să îmi reproșeze că „ce rost are postul ăsta?” sau „care e problema ta?”, dar e blogul meu și deci am voie să scriu ce vreau pe el. În rest, școala e foarte aiurea, deși nu pot să zic că mă deranjează așa mult orele, adică, la fel ca și la restul, ore cu caterincă și fără. 


Pauzele, în schimb, sunt foarte calumea. De aia e marfă oarecum la școală, pentru că e multă lume și etc. În fond, orice problemă dispare dacă nu te gândești la ea, dar replici cu „ce știi tu mă?” o să existe întotdeauna. 


Înfine, s-au întâmplat mai multe chestii, cu diri, Popicu și restul, dar acum am scris deja un post destul de mare și deci...pe data viitoare.


Pa,
B.

Așa e, azi e o zi frumoasă pentru majoritatea. Și pentru mine, oarecum. Dar oarecum îmi pare rău de atentatul ăla din 2001. Nici eu nu am știut defapt până azi de dimineață care a fost faza reală -știu mai multe versiuni. Ca să vă scutesc de o căutare pe Google, scriu eu aici care a fost faza.


Au fost niște atentate organizate de membrii clanului Al-Qaeda care au pus „stăpânire” pe 4 avioane de pasageri. Mă rog, a fost o chestie cam sinucigașă pentru teroriști, pentru că 2 avioane au intrat in WTC (World Trade Center, nu prea am citit despre asta, dar erau 2 turnuri gemene acolo - New York) și au omorât mare parte din oamenii care lucrau în ele. Turnurile au căzut cam în 2 ore și au „avariat” și clădirile din jur.


Al 3-lea avion s-a prăbușit în clădirea Pentagon, din Washington D.C., iar al 4-lea într-o câmpie a statului Pennsylvania. 


Au murit 3000 de persoane (2.993), inclusiv teroriștii. Ca urmare a atacului a început Războiul împotriva terorismului, la care s-au alăturat mai multe state.
Pentru mai multe detalii accesați linkul de AICI.
Sincer, e o chestie foarte nașpa ce s-a întâmplat. Video, AICI, dacă nu mă credeți.


Înfine, e și ziua lui bunică-mea. La mulți ani și mersi pentru tot. -da, bunicii mei au net. Ofticați-vă.


R.I.P. tuturor celor 2.993 persoane.
Pa, 
B.

N-am de gând să fac promisiuni pe care pur și simplu știu că nu le voi respecta. Dar m-am gândit că voi fi dezamăgită după dacă nu am postat nimic în ultima zi de vacanță (oficială).


Păi, până acum nu pot scrie cum că s-ar fi întâmplat ceva. Mă refer, în dimineața asta. Totul e la fel cum l-am lăsat când m-am culcat, adică pe la 2/3, asta așa, ca detalii suplimentare pentru doritorii de comentarii. Ultimele zile au fost triste rău (vremea, defapt). Dar mi-am dovedit iar că nu contează cum e vremea dacă te distrezi cu prietenii. Mulțumesc tuturor pentru asta.


Am o stare de bine zilele astea. Haters gonna hate anyways. Dar...da. Se termină vacanța. Motiv de tristețe pe Facebook, Twitter probabil ( presupun că va exista o oarecare migrație spre Twitter), pe Myspace mai puțin, iar pe Google+, nici atât. Asta până să descopere majoritatea ultimele 3 site-uri de socializare. Nu văd nimic în a-ți exprima sentimentele față de terminarea vacanței pe wall, sau printr-un tweet scurt. Dar având în vedere că toată lumea mai vrea vacanță, nu prea are cu ce să ajute. Adică, Elveția are doar câteva săptămâni vacanță de vară. Săracii.


Înfine, mi-am pierdut cheful de scris,
Pa, 
B.

Și uite că aproape se termină și vacanța asta. Parcă ... ar mai merge ceva vacanță până la începutul lui octombrie. Oricum pentru majoritatea (eu făcând parte din majoritate) școala începe abia la începutul lui octombrie sau chiar mai târziu. 


Cu toate că vacanța e aproape cel mai bun lucru care se întâmplă pe an, eu îmi iubesc școala. E aiurea să citiți asta pe blogul meu, dar adevărul a „ieșit la iveală”. Știu că veți fi majoritatea ofensați de chestia asta și veți începe cu argumente și comentarii de genul „cum poți vorbi despre școală în vacanță?” și alte chestii. Deși dacă ați ajuns până aici, înseamnă că vă pasionează și vreți să aflați mai multe. - ce a-reclamă a sunat.


Da. Îmi iubesc școala. Pentru că acolo am cunoscut mulți oameni -și eu de obicei nu laud oamenii- deosebiți. Oameni care m-au învățat -sau au încercat- tot ce știu acum. Bine, poate nu tot, dar au meritele lor. E ultimul an și mi se pare corect să fac ceva bine. Deși nu vor vedea profii postul meu -nu prea ar fi recomandat, pentru că știu că am scris anumite chestii despre anumite cadre didactice- tot îl scriu. Din lipsă de ocupație, dar nu numai. E mai mult un post de mulțumire, care defapt ar trebui să fie plasat la sfârșitul anului școlar. Dar voi face și atunci unul, despre profi, sfârșit, colegi și alte nebunii.


Anul ăsta să vă așteptați la multe posturi puține. Diferă de timpul pe care îl voi avea. Următorul post va fi vineri, pentru că este ultima zi oficială de vacanță. Până atunci...


Pa,
B.